Până nu demult aveam  doar 2 adevăruri: unul al meu şi unul al tău. Şi oricât de mult am căutat un punct comun între cele două, nu am găsit ...

Iară încep cu dedicaţii emoţionante?

NUUUU!

 De fapt, continui cu un alt adevăr (am să folosesc cuvântul acesta cam des în această postare, aşa că te voi ruga să mă scuzi).

Adevărul meu parcurge un drum lung, anevoios, plin de obstacole ... Eu, în toată naivitatea mea, caut iubirea ... iubirea adevărată. Odată, acum vreo 2 ani, am crezut că am găsit-o. Am încercat să ţin de ea cu toată puterea, dar ... mi-a scăpat printre degete ... precum nisipul. Din laşitate, din neştiinţă, din frică, din ... nu ştiu, dar am pierdut-o. Am pierdut zâmbetul care mă trezea de dimineaţă, am pierdut ochii care mă faceau mereu să merg mai departe, am pierdut persoana care ... mă făcea să simt iubire. Toate au mers mână-n mână şi s-au înţeles şi ... am rămas goală pe dinăuntru, dar cu o puternică nevoie de a avea pe cineva căruia să îi pese de mine, să ştiu că îmi spune noapte bună, că ... am crezut că mă pot refugia în asta, doar având o astfel de persoană lângă mine. Am greşit. Greşesc. Adorm în gând cu altcineva, visez că poate ,cândva, undeva ...

Înţelegi?!?!

Adevărul tău ... ei bine ... văzut din prisma mea este că ... şi tu cauţi tot o iubire adevărată. Odată ... de mult ... îmi amintesc perfect că era 13 aprilie ... venisem din Bucureşti entuziasmată, cu noi vise, ... aveam intenţia de a ţi le împărtaşi ... nu am mai avut cui . Din punctul meu de vedere, te-ai grăbit. Te-ai grăbit ... te-ai grăbit să te refugiezi în comoditate şi asta ţi-am spus-o de multe ori şi o să o repet atâta timp cât voi putea. Nu ştiu exact dacă în ziua aia mi s-a prăbuşit cerul sau s-a învârtit pământul cu mine  ! Ştiu doar că am simţit cum tot ce simt se transformă în ură şi ... dacă te aveam lângă mine te omoram. Ştii care e faza? Că nu am reuşit să te înţeleg multe luni ... nu reuşeam să văd de ce mi-ai luat visele, de ce ai minţit, de ce te-ai purtat aşa urât, de ce ...de ce tot?

Adevărul tău este că în spatele omului dur, eşti cel mai sensibil ... şi, doamne! Cât de bine poţi să maschezi lucrurile!!!!!! Dar ai ştiut vreodată că eu ador detaliile? Toate detaliile? Eu, faţă de tine, nu pot ascunde nimic. Când sunt suparată, sunt supărată şi plânggggg!!! Când sunt fericită ... e de ajuns să te uiţi cum îmi sclipesc ochii de fericire ... Dar tu ... tu eşti greu de citit ... Tu ... eşti învelit în frică. Tu eşti acoperit de : Şi dacă fac aşa, apoi ce o să se întâmple? Şi dacă ... nu o sa fie bine? NU, iubitule. Nu asta e gândirea , ci asta : mereu va fi bine atâta timp cât ceea ce vrei, vrei cu adevărat.

Adevărul nostru: adevărul nostru este încă în sufletele noastre ... chiar dacă, practic, fiecare are un drum. Şi dacă acum am un drum ... ce? Mă pot roti şi întoarce cum vreau eu! Pentru iubire ... tragi şi linii curbe, şi frânte şi tot ce se poate ...

9 decembrie

Mi s-a încheiat săptămâna în confuzie. Mi-a tresărit inima de zeci de ori. M-am gândit asupra a tot. Am luat o decizie. M-am răzgândit. Am luat altă decizie. Mă străduiesc să nu-ţi aud privirea, căci, dacă s-ar întâmpla aşa, cursul vorbelor mele ar fi incoerent, aş cădea pradă greşelilor de altădată, m-aş îmbrăca iar în amintiri, m-aş afunda în vise ...

Pentru început, îţi cer să nu mă suni, să nu îmi dai mesaj că ... te deranjez. Nu vreau să mai aud asftel de clişee. Ştiu că trupurile noastre trăiesc în prezent, dar ... se pare că nu mai cunoaştem aducere aminte sau nu mai putem? Sau ... în cazul unora nu s-a mai vrut o aducere aminte!!

A mai trecut un an. Nu am uitat această zi.

Îmi dau seama că prin aceste rânduri nu fac un bine nici pentru mine, nici pentru tine. Dar aş căuta în dicţionar cuvântul inevitabil. Inevitabil, inevitabil. Îmi place enorm să spun câte ceva atunci când se lasă o aşa groaznică linişte monumentală. O aşa tăcere. Şi ea a început de aşa de mult timp!! S-a agăţat de un fir sensibil, a prins forţă cu trecerea zilelor şi acum e mai puternică decât mine şi chiar şi decât tine!!

A profitat de noi.

Nu ştiu dacă eu am acceptat-o. Sau doar m-am obişnuit cu ea?!

Am încercat din răsputeri să o sparg, să îi dau drumul, să ne lase odată sufletele libere. Am crezut că, deşi sub greoaia cuvintelor, există cărări, care chiar îndepărtate, conduc la tine!

Ha!  Ai mai avut parte vreodată de un aşa discurs intempestiv? Sunt sigură că dacă da, tot de la mine a venit! : ))

Nu, nu te întreb ce mai faci.. Nu, nu o să te întreb nimic..

Am să-ţi curm suferinţa de a-mi scrie ceva. Şi am să o curm şi pe a mea la probabilele vorbe pe care vei vrea să mi le transmiţi.

Multă vreme am fost purtată spre hăul rece şi tăcut; sincer, nu credeam că voi mai ieşi vreodată de acolo. Eram precum o fiinţă neînsufleţită şi deşi, te strigam din răsputeri să mă iei înapoi, nu m-ai auzit niciodată. Mă împotmoleam mereu de dezamăgire, de sarcasm, de ironie, de neiubire. Cea din urmă m-a plesnit cel mai tare. A încercat să îmi zmulgă lucrurile bune şi să mă facă să simt mizerii: răzbunare, ură. Mi-am dat seama că eu nu sunt aşa. Nu voi fi niciodată DEMNĂ să simt ură sau bătaie de joc pentru indiferent ce persoană e vorba!

Dacă vei citi aceste rânduri, sper să ai profunzimea să le tălmăceşti!!

Ai simţit vreodată cum e să îţi bată inima sălbatic?

Mmm, de ziua ta ... îţi doresc ... să arzi in braţele maturizării ... Să te cuprindă aşa tare, încât să nu iţi mai dea drumul. Să te lase fără respiraţie. Iar mai apoi să o priveşti cu limpezime şi să îi mulţumeşti pentru viitoarele decizii corecte. De ziua ta, să ... te afli într-un univers în care oamenii, lucrurile care te fac fericit  să nu devină o pradă pe care întunericul să le înhaţe într-o clipă. De ziua ta, să porţi acel zâmbet sincer pe care îl cunosc ... De ziua ta, să ...

....

Era doar un la mulţi ani mai lung...

Mădălina....

O  dimineaţă ploioasă, o dimineaţă de toamnă în adevăratul sens al cuvântului. Mi-a fost tare greu să mă dau jos din pat. Cred că am vrut mai mult să lenevesc şi să mă încălzesc cu un zâmbet pe care nu l-am mai văzut de mult timp ... lucru pe care l-am şi făcut. Mi-am pregătit repede o cafea şi alături am mai găsit într-un sertar câţiva biscuiţi pims. (îi ador!)

Resimţeam, nu neapărat nostalgie, ci mai degrabă o bătaie a inimii mult mai rapidă!

Te-am observat cu atenţie tot timpul ăsta ... din amintiri. Nu vreau să rămân nici prudentă, nici rezervată. Vreau să spun că mereu mi-ai  întărit convingerea că eşti un om puternic, pe care o avalanşă de cuvinte nu îl doboară. Mai mult, cred că ineluctabila realitate nu te domină, ci tu o domini pe ea prin curajul cu care o înfrunţi. Sincer? Mie mereu îmi va fi frică de viaţă. Pentru că niciodată nu o să ştiu când mă va mai ataca pe la spate. Şi ... recunosc, eu sunt o persoană slabă. Cu siguranţă, m-a atras la tine lipsa temerilor, reflectată chiar şi în momentele cele mai grele. Ai fost capabil să le iei ca atare pe fiecare în parte şi să înveţi câte ceva din ele. Sunt sigură că nu vei lasă să te învăluie niciun regret, îi vei da drumul şi îi vei urma calea, fără să te gândeşti vreodată că ... eşti vitregit de soartă: “Arta de a trăi constă în capacitatea de decizie care ne permite a alege când se cuvine să ne dominăm pasiunile şi să ne înclinăm în faţa realităţii şi când se cuvine să ne lăsăm în voia pasiunilor, răvzrătindu-ne împotriva realităţii. “

 Te gândeşti că încerc să te flatez? Nu... Este, efectiv o părere proprie, pe care am dobândit-o după trecerea timpului. La tine, lucrurile rămâneau mereu simple, la mine mereu se complicau.

Mă simt inexplicabil de ...mmm... fericită că te cunosc. Îmi place să spun ce am pe suflet, mă simt ca un om scăpat de o problemă dificilă. Cred, sincer, că şi in cele ce vei hotări pe viitor, nu te vei da bătut în faţa niciunei încercări, că nu te vei înfunda în nevroza ei, în exteriorul ei ... căci interiorul este cum ştii tu: simplu.

Ah. Adio, facultate pe ziua de azi!

Mi s-au terminat şi biscuiţii ...

Te-aş recunoaşte cu ochii închişi în obscuritate. Te-aş recunoaşte cu ochii închişi şi la mii de mile distanţă. Dacă vrei, poţi numi asta singura ameninţare a existenţei tale!  Vreau să îţi şoptesc că dacă “te-am chemat azi să vorbim între patru ochi” este pentru că voiam să îţi spun toate aceste lucruri … Şiiiii … deşi,  atitudinea ta este caracterizată prin … mmm … să zicem forţă, tot ţi-am descoperit şi multe momente în care vorbeai cu vădită blândeţe …

Ţin să îţi mai spun că treci drept o persoană specială. Şi … ştii ce? Sunt cea mai în măsură să ştiu asta.

 

Prostii, prostii. doamne, numai prostii! mă simt inutilă, mediocră! totdeauna neg, nu sunt de acord cu nimic ... nu ştiu, sunt într-un continuu  NU. ce atâtea văicăreli. ce atâta iubire!! ce atâtea întrebări despre el: oare ce face? oare m-a uitat? păi ... totul este foarte clar! Ce atâtea emoţii pentru simplul fapt că te văd!! Cine te crezi tu, de fapt? cine? îţi meriţi soarta cu vârf şi îndesat. ce stau eu să te compătimesc pe tine?? un om ... căruia numai cuvinte urâte i-aş arunca în faţă. şi asta dacă tot mi-aş mai păstra din diplomaţie! lasă-mă, domne, în pace!! ce îmi strici liniştea? nu vreau să mai simţi nimic. nu vreau să mai aud de regretele tale ... de viitorul pe care BLABLA l-am fi putut avea. cu voinţa ta nu aş fi ajuns nicăieri!! am luptat singură!! până dădeam în altele!! Iartă-mă că ţi-am oferit locul pe care niciodată, niciodată nu l-ai meritat!!! m-am săturat de privirile tale răutăcioase, ironice, mândre!! coboară de pe lună şi vino cu picioarele pe pământ, unde totul nu se face cum ai făcut tu, aerianule!!! nu te-a învăţat nimeni să îţi ceri scuze? nu te-a învăţat nimeni că asta e o datorie morală faţă de celălalt atunci când greşeşti?? spune!!!!!!!!!! un grosolan şi un stupid!! un om fără resentimente!! un om ... de nimic!! pe cine să mai iubesc? pe cine? de câte ori să mai dau cu capul de perete ca să învăţ că tu nu mă meriţi. tu ai dreptate!! tu o meriţi pe ea. si ea pe tine, desigur!!!! te-am descoperit aşa cum nu voiam să o fac vreodată!! eşti doar ... un glas străin ... foloseşti cuvinte înghesuite şi nedemne!!! se zice că atunci când iubeşti te bucuri, totuşi, pentru fericirea celuilalt!! uite că nu mă bucur!!! uite că nu pot!!! nu pot!! vreau să nu mai am amintiri cu tine!!! să dispari!! si sunt hotărâtă să te fac să dispari. mi-a ajuns atâta iubire... m-a distrus.

ce să fac ... cum să-ţi spun că-mi lipseşti?

între noi, e furtună iar! (...) ne minţim ca la meteo (...) nu mai văd nimic în faţa ochilor, niciun pic de dor, niciun viitor!!!!

daaaa. e făcutăăăăă pentru mineeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!>>>nu ştiu unde să te caut!!!

când rămâneam în braţele tale, mi-era bine.

nu putea să mă ajungă niciun rău.

come on and save me!

poate.

there is no more you and me... ador melodia!!!

ps. asta imi aminteste de tine, catalin:>

păi, să spunem că astă seară ... vorbesc dintr-o altă latură. ah ... au trecut vremurile (oho. de foarte mult!) când născoceam toate prostiile doar ca să te văd (şi, desigur, te şi vedeam!!). Şi acum imaginaţia mi-ar zburda, însă sunt obligată să mă las păgubaşă, nu pentru că mi-ar lipsi curajul, ci pentru că nimic nu mă mai lasă să o fac: mintea mă imploră să stau potolită şi să gândesc totul în amănunte. şi, da iubitule, ăsta nu e un rol, ci mai degrabă o ... îmbinare între ceea ce am fost şi ceea ce sunt. În rest, pot spune că m-am înşelat profund în privinţa ta. Te-am urcat pe un piedestal şi am uitat să te mai dau jos. Eşti un rege încoronat al minciunii, laşităţii, incapabilităţii de a clarifica ...asta pentru că, probabil, trăieşti în regrete, în loc să le dai frâu liber, să le urmezi calea!! Nu încerca să treci cu uşurinţă peste cuvintele mele ... ascultă-le!!

daaaaaaaa, iubirea noastră e o ecuaţie incompatibilă! :>

bravo, taxi!!!!!!!!

era odată când îmi păsa foarte mult de ceea ce spune lumea. şi, de aceea, nu mai eram eu ... căci încercam să fac tuturor pe plac sau să arăt ceva ce nu există. prin urmare, nu îmi mai pasă nici de ce spui tu. ce spui tu că scriu ce scriu? ce spui tu că sunt cum sunt? dacă te-am dezamăgit, îmi pare rău, asta sunt. măcar am găsit un mijloc sigur prin care pot "discuta" cu tine. prin care încerc să ... fac totul mai uşor. dacă citeşti sau nu, îmi e totuna. nu mai are rost să îţi spun că te iubesc blabla (oricum nu are nicio valoare în faţa ta). nu mai are rost să îmi imaginez cum ar fi fost dacă? căci pierd din vedere esenţialul ... tu ai fost oarecum categoric în ceea ce priveşte sentimentele tale pentru mine. cred că nepăsarea a durut cumplit. sunt conştientă că la orişicare există un moment în care toate lucrurile se năpustesc asupra lui. şi ...în continuare cred că fie şi puţin de ţi-ar fi păsat, situaţia nu ar fi stat la fel. degeaba mă zbat eu ... în definitiv, sunt un peşte pe uscat. sunt fragilă şi muritoare. nu vreau să mă adâncesc şi mai mult în această lumină întunecată ... mai mult decât am făcut-o deja. şi, mai ştii ce? eu îţi doresc bine, mult bine!  rândurile acestea nu sunt decât izbucniri neputincioase ...

"am vrut să îl întrerup, dar am simţit că nu eram în stare să vorbesc, n-aveam parcă suficient aer."

îmi aduc aminte că era o perioadă când ajunsesem să mă consider vinovată. stăteam, despicam firul în 4 părţi, doar-doar voi defini o concluzie. din păcate, nimic nu se face fără voinţă ... ce trebuie desigur să vină de la amândoi. cam asta este, în linii generale, situaţia cu care ne(?) confruntăm. te-am văzut azi ... aş fi vrut să îţi sar în braţe şi să şterg totul. însă, nu am putut face nimic din cele două  ... cred cu tărie că ... trebuie să mă complac în toată mizeria asta ... ah, ce mă mai complic ... cât de mult îmi place să mă prind în hăţişuri degeaba. îmi dau seama că mă apucă sila imediat ce rememorez tot ce s-a întâmplat.

"şi vine unul ca tine şi încearcă să facă ordine în mine, în sufletul meu ..."

ziua de mâine poate mă vei asculta

şi ce?

"ce îşi închipuia omul acesta, că putea să-mi umble cum voia prin cele mai tainice ascunzişuri ale sufletului meu? cine îi dădea dreptul?"

Corneliu Ştefanache, "Ziua uitării"

astăzi să fie doar bine! 

să lăsăm răul în urmă.

în definitiv, fiecare face ce crede mai bine: unii vor bine pentru inima lor, iar alţii ... ei bine ...

la mulţi ani!

îmi retrag toate cuvintele.

 şi fiecare punct şi fiecare virgulă.

ca de obicei, mă intreb: ce vei face mai departe? îţi vei da seama că trăieşti într-o beţie permanentă de regrete? eşti capabil să iei singur o decizie? doar tu şi cu tine, fără să implici pe altcineva? sau ... te vei lăsa doborât de superficialitate? m-ai acuzat de ... fapte inutile din iubire. mă laud că am încercat să fac ceva ... că mi-am irosit tot ce puteam irosi. oricum, descopăr că ... eşti încă acolo. pare-mi-se că o parte din tine nu e schimbată cu totul. cred că ăsta a fost un strigăt uriaş din partea ta ... mmmm, am avut o seară frumoasă pe 5 septembrie, dacă elimin răul şi rămân doar cu binele..

so say you love me

5 septembrie 2012

sau ... poate ... sunt masochistă. sau ... poate mă urăşti. 

s-au dus vremurile când aveai replici inteligente.

Wrapped up in each others arms for one more day

deşteptule!!!!!!

ştii din "eu ştiam că ştii", evident, se scrie cu 2 i!!!!!!!! (şi, nu mai zic nimic de acea repetiţie supărătoare!!!!!!)

dar, te înţeleg ... cu "geniul" lângă tine, te-ai prostit şi tu!!!!!

te-ai topit în atâta iubire încât,  în curând, vei ajunge să nu mai vorbeşti limba română ...

ps. o carte de gramatică vrei să-ţi recomand?

sau ... poate te apuci iar de meditaţii!!!!!!

i was praying that you and me might end up together

Am ajuns la "poalele" zidului resemnării şi acceptării. Chiar dacă inima mi-a fost zdrobită, am dreptul să fiu fericită. Am dreptul să ieşi odată din capul meu, din sufletul meu!! Am privit destul cum te-ai îndepărtat ...
Te iubesc!
Te iubesc!
dar ... asta nu  mai are nicio putere ...
DIN FERICIRE!

nupotacceptaeuideeacaoiubesti?

te simt departe.. mult prea departe..

şi e bine aşa.

pentru că, evident, pentru tine nu va mai fi niciodată loc în viaţa mea.

cat am cautat-o!

hai, adună-le pe toate, că aşa faci colecţie!

:))

oricum, nimeni nu îmi seamănă!

trage aer în piept. mergi mai departe!

ce versuri!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! superb! sublim!

dar de nu ma vei iubi, atunci mai bine nu veni!

atâtea sentimente în zadar. atâtea lacrimi. atâta dor. şi pentru ce ?

love is the way..it must be

but i'm here and you're there!

a fost iubire şi dacă a fost, azi unde e? (...) vino si spune-mi orice.

vreau la Bucureşti ... să mă detaşez ... de tine ...

Mi-ar fi plăcut ca la sfârşit să fii acelaşi om... dar ai murit din cauza unei dorinţe inutile mai presus de tine, iubitule...

Răbufnesc, din nou.Tu, cel de acolo. cum te mai chinui, căci de fapt, nu am nimic cu tine. şi, totuşi, te ţin pentru o imagine bună.iar, tu. da, sunt tot eu cea care te iubeşte, cea care a crezut în tine fără să ceară nimic în schimb, cea care adoră lucrurile simple, neînsemnate, dar care de fiecare dată au puterea să se înlănţuie minunat. tu, cu principiile tale de viaţă, nu ai fost în stare să respecţi ... să te  respecţi pe tine, să îţi conservi imaginea de om educat, care gândeşte! Te afli într-un moment de inspiraţie maximă, îţi notezi cu grijă iubirea, negândindu-te la ce ai lăsat în urmă: ai fost izbit de comoditate, ai consemnat, astfel, victorii ... false. Te-ai cufundat ca un imatur în prostie. Degeaba crezi că deţii o extraordinară luciditate.N-o ai! ! Ai greşit. Cu mine, ai greşit. Şi nu   vei avea niciodată puterea necesară să te răscumperi vreodată. da, în faţa ta, am fost vulnerabilă, slabă, naivă şi tocmai de aceea totul părea imperfect în jurul meu. Un lucru să ştii că era, totuşi, perfect: sentimentele mele pentru tine. Acum ... te atrag cuvintele măreţe spuse-n vânt, mersul ei animalic, zâmbetul acela de hienă.  Simt o nevoie chinuitoare să iţi spun că ai lăsat totul neterminat şi să mă întreb la fiecare pas de ce când putea să fie diferit. E ca o cheie care nu se potriveşte în nicio broască. NU înţelegi că am rămas cu multe cuvinte în gură, că mă simt o neputinciosă? Mă visez vorbindu-ţi ... dar e o plăcere mult prea amară şi atunci, înlătur visul numaidecât. Toate cuvintele tale otrăvite, imi intră în inimă ca nişte săgeţi. Licăresc ca nişte luminiţe difuze şi greţoase. Am gândurile confuze.. Eşti ca o umbră care nu mă lasă în pace. Pentru că tresar ori de câte ori iţi aud numele. Nu pot spune că totul a fost o mizerie, cel puţin din partea mea, nu, însă valoarea ta te-a părăsit. Nu mai  eşti capabil să faci diferenţe. Ceea ce vreau să spun este că nu a fost corect ce ai făcut şi vreau să îmi strig durerea cât pot de tare, astfel încât să mă poţi auzi.

şi ce se face când nu îţi mai trebuie un lucru? se aruncă, desigur.

preferataaa

of, naivule, nu simţi nimic..

aia nu e iubire.

numai peste săgetători dau!!

e invazie?

unul mi-a ajuns. deci,paaaaaaa

miss you so much.

şi mă mai întreb când a trecut timpul. 11 august=6 luni

tu..?tu ce mai faci? 

is only you and me

of. 

que esta pasando con tu amor?

Ploaia care va începe să ne amintească de noi ...

"sa te scarbeasca persoana iubita printr-un gest si atunci va fi mai usor sa iti iei gandul de la ea."

oare?

a fost ciudat să stau lângă altcineva..

de fapt, cred că e ciudat cum mă chinui să iubesc pe altcineva.

am încercat să te evit ... de fapt asta e tot ce voi face ori de câte ori te văd. 

ştii ce?

acum că a mai trecut timpul şi rănile nu mai sunt aşa adânci (cred) şi am cunoscut şi alte persoane şi mi s-au dat muulte sfaturi şi ... şi ...

m-am mai schimbat.

cu privire asupra ta.. nu s-a schimbat nimic, dacă te întrebi!!

aaa, sunt super expertă în a ieşi cu persoane care deşi sunt foarte ok, nu se pliază pe dorinţele inimii mele. (mai pe înţeles, simt că îmi pierd timpul. sunt persoane bune doar de distracţie,  conversaţii, ieşiri, dar nu aş putea vreodată să le iubesc)

de ce?

fraiereeeeeeeeeeee, tot pe tine te iubesc din tot sufletuuul!!!!!!! 

ps. tricoul tău roz nu mi-a plăcut. îţi ia din aerul de mascul feroce!

Nu am stiut să mă port cu tine, nu am stiut să te păstrez, nu am stiut să te pierd. Nu ti-am spus niciodată lucrurile pe care as fi vrut să ti le spun, dar nici nu am tacut atunci când ar fi trebuit să tac. Îmi spun întruna că nu te vreau, că nu-mi lipsesti, că nu mi-e dor de tine, dar fac asta clipă de clipă, minut de minut, vis de vis. În gând, îmi iau rămas bun de la tine ori de câte ori te întâlnesc, si-n toate clipele mi se face dor de noi, cei care nu am fost şi nu vom fi niciodată...

i wish i was your lover!

i wish that you were mine!

doamne. atâţia profesori minunaţi!

doamna mea, şi aici mă refer la Luminiţa Mănescu, m-aş bucura enorm să citiţi rândurile acestea. imi este dor de dumneavoastră şi aşa cum am mai afirmat, imi lipsesc sfaturile care mă aduceau instant cu picioarele pe  pământ! sunteţi minunată şi, este evident, că pasiunea mea pentru citit se datorează dumneavoastră. vă mulţumesc pentru tot, vă admir şi vă iubesc!

aş vrea să amintesc şi de doamna Lavinia Constantinescu. imi creşte inima când vorbesc cu dumneavoastră. atât de înţelegătoare şi atât de optimistă!! printre singurele  persoane cu care pot vorbi despre "dramele" mele in iubire!!! vă mulţumesc!!
"poate este doar un foc mocnit, gata din nou să izbucnească!"

P.s Poate că ceea ce am scris nu este suficient. Meritaţi mult mai mult. Rândurile sunt spontane ... deci exprima exact sentimentele mele!!

Nu cred că o să le las niciodată. De fapt, nici nu vreau. A treia la număr în vara aceasta, Love story, mi s-a părut o carte foarte uşoară, extrem de uşor de digerat. Nu am o părere extraordinară despre ea, spun doar că mi-a părut rău de protagonistă ... a fost o poveste scurtă, nedreaptă şi ... către final a devenit imposibilă.
"Atunci mi s-a întâmplat un lucru pe care nu-l făcusem niciodată în prezenţa lui; cu atât mai puţin în braţele lui. AM PLÂNS."

Mai departe, Dragoste în vremea holerei - GABRIEL GARCIA MARQUEZ!

"Nici nu se putea altfel: mirosul de migdale amare îi amintea de fiecare dată de soarta" iubirii neîmplinite.

Atâtea întrebări. Dar, un răspuns îl am. Nu poţi uita persoana pe care o iubeşti ... indiferent de cât de mult a greşit. Cred cu tărie că timpul le va vindeca pe toate. Pentru mine e devreme. Nu mă ascund după nimic. Iubesc până la ultima suflare ... Mai mult decât atât, consider că toate se întâmplă cu un scop; şi, astfel, să fiu mai puternică pe viitor. Asta nu înseamnă că voi deveni o altă persoană, în sensul că ... tot lucrurile simple mă vor caracteriza, doar că de data asta vor fi ajutate si de ceva mai mult optimism. Tie, suflet rătăcit, îţi doresc tot binele din lume. Tot, tot. Mi-ai demonstrat că poţi să simţi câte ceva, dar ...că te poţi distruge foarte repede. Te laşi manipulat. Asta e părerea mea. Poate greşesc. Eu ... cred în destin. Şi ... cred că într-o zi vom mai vorbi ...

În sfârşit ! Lista mea cu romane de dragoste pentru vacanţă !

Deblocareaaaaaa bloguluiiiiiiii. mi-am făcut curaj după atâta timpppp. mi-a fost teamă, teamă că îmi va fi umplut cu comentarii răutăcioase şi prosteşti. persoanele se cunosc, dar nu o să renunţ la ceva ce îmi place să fac. Aşadar, dacă vrei să iei lecţii, da, poţi citi de aici... şi, cred că e gata cu subiectul ăsta. 

Am să încep, în calitate de studentă care a terminat primul an universitar, să scriu despre Tainele Trecutului, cartea care de ieri nu prea mă lasă să fac nimic altceva. Povestea este fix pe gustul meu: un conte încearcă să descopere iubirea printr-o fată complet diferită de prima lui soţie. Ceea ce îmi arată până acum romanul este că ... experienţa, în orice, dacă nu e în armonie cu maturitatea, atunci ... nu aduce niciun rezultat în încercarea de a obţine ceva.

a fost nedrept. a fost nedrept să te iubesc, egoistuleeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!

te caut mereu..

trece timpul și nici nu îmi dau seama  ...

eu nu te-am uitat ...

e greu ...

tot în brațele tale mi-aș dori să fiu ...

dar a trebuit să strici totul prin comportamentul tău, vorbele tale ...

și prin faptul că pe tine nu te doare nimic. nu regreți. nu îți amintești.

te iubesc!

chiar dacă tu nu.

Tu si eu ne vom iubi mereu!!!

e bine că măcar tu ai iubirea de care aveai nevoie.

e bine că nu ai conștiință.

e bine că nu ai regrete.

e bine că ... am plecat din viața ta ... nu aveai nevoie de mine.

nu îți mai cer iubirea de mult...vreau să o găsesc și eu.

atât.

ești ceea ce se numește un om prost.

sau tont, că-mi place mai mult.

lasă ca trece timpul..tu vei regreta, iar eu voi iubi pe cineva care va merita.

Doar în amintiri mai putem fi împreună.

nu tac.

doar că ... trebuie să culegi roadele caracterului tău infect.

Nu meriti nici sa trec pe langa tine.

Cand te voi vedea, te voi ocoli:)

E ciudat.

nu simt nimic.

tresar când îmi amintesc de tine, dar atât.

poate pentru că ... păstrez ... ce a fost bun din tine ... și nu ... animalul ce se zbătea să iasă în lume  cu ea.

voi, băieții, iubiți așa de puțin...

mă dau peste cap unele filosofii ale voastre. pentru că sunt filosofii SIMPLISTE!

s-a întâmplat pentru că așa a fost?

așa a fost?

Cum adică?

Adică ... ad litteram???

Ce am fost eu? Cobaiul tău?

n-are nimic...tu pentru ea ești a DOUA OARĂ cobaiul ei....

asta înțeleg din toată seara asta...

How could you bless my hopes my dreams, maybe to chase the sun away! See I don’t care now!

Îmi e dor de cel vechi...

Aș vrea ca măcar iubirea să mă ia pe neașteptate așa cum s-a întâmplat cu tine!

Și de ce nu ai luptat?...
Nu ai nicio remușcare?...
Că esti ca ea? Că ai făcut...ce a făcut ea?...

Și vreau ca tot ce s-a întâmplat să nu mă schimbe într-o persoană căreia nu-i pasă de ceilalți.




Ce a făcut cu tine?
Ce a făcut?

Nu sunt puternică ...
nu știu cum o să trec peste ...
nu mi-a rămas nimic ...
nicio speranță ...
simt doar un gol imens ... acolo unde obișnuiam să protejez o dragoste curată ...
știu că așa e viața, dar cu ce ți-am greșit?

de ce nu ai terminat mai devreme?
de ce m-ai supus la atâta durere?
de ce faci asta?
de ce?

Îți amintești când era soare? Pentru NOI strălucea....

Era 2 august. Așa cald ... simțeam cum soarele își îndreaptă toate razele asupra mea. În sfârșit! Mă bronzam! Avusesem grijă de dimineață să să îi spun lui Radu La mulți ani!; împlinea 17 ani frumoși ... mă simțeam bătrână. Și totuși credeam că iubesc un băiat pe care nu îl văzusem decât de câteva ori. (aproximativ de 5 ori!). Era un tip romantic, sensibil ... așa ca mine, dar puternic atunci când trebuia. Atent în detalii, educat ... nici nu știu de unde avea atâtea calități ... cam asta se afla în sufletul meu pe la prânz, căci ... peste câteva ore, viața mea avea să fie înconjurată doar de lacrimi ... suferință ... etc (toată gama!). Pe ultima sută de metri, hotărăsc să merg la ziua vărului meu, Radu ... era un simplu grătar, lucru care îmi garanta distracția. Contrar evenimentului și locului desfășurării acestuia ... îmi aleg un maieu decoltat și colanți și desigur sandăluțele mele cu talpă ortopedică pe care le adoram. Ajung, îmi pup verișorește vărul și, între timp, îi urmăresc cu interes pe cei doi prieteni ai lui (totul se desfășura în familie, veniseră doar prietenii pe atunci cei mai buni!). Pe unul îl cunoșteam ... pe celălalt, însă, nu ... era un tip înalt, șaten, ochii îi străluceau ... mi-a atras puțin atenția. Cine naiba credea că el va fi cel care îmi va da lumea peste cap? Cel care după toate momentele frumoase ... consideră că ... pentru el nu reprezint nimic? Cineva mă trage de mână: era mătușemea care îmi spunea: Il vezi pe băiatul de acolo înalt? Te-ai potrivi cu el? Și parcă mi s-au gravat în suflet cuvintele ăstea ... Părea ... nu știu ... că are ceva special ... că ...
Nu, nu voi spune toată povestea.
Niciodată nu ne-a fost cu adevărat bine.
Bietul meu blog știe tot ...
de ce?
Pentru că eu l-am iubit cu adevărat.
el, nu.
Nu mi-e rușine să recunosc că am greșit. Am greșit mult.
Am trecut cu vederea fiecare dată când mă rănea...
Pentru că îl iubeam. Îl iubesc... și acum. Doar că ... e o iubire care nu mai are putere, e slăbită...
tu?
tu?
tu?
Pentru tine, cel de acum, nu am cuvinte. Eu pe celălalt îl iubesc.
Știi?
cred mult în Dumnezeu și cred că pentru ce ai făcut ... vei primi o pedeapsă...
nu mi-am închipuit niciodată că ... vei ajunge așa ...
aș vrea să mă vindec de tine, că nu mi-ai oferit nimic bun... doar rău, rău, rău ...
Nu știu ... dar ce ți va întâmpla, vei merita cu vârf și îndesat ...
Am să uit că exiști ... pentru mine nu ai nicio valoare așa...
acum...
îți doresc răul...și îți mulțumesc că de acum voi deveni mai selectivă...
te urăsc ... în aceeași măsură în care te iubesc...
și, crede-mă, doresc că ura să câștige pentru că nu meriți nici să ... te omor pentru ce ai făcut. Meriți să suferi...fix ca mine!
Adio....
Într-o altă viață mă voi și răzbuna..pentru că în cea de acum AM LUCRURI MAI BUNE DE FĂCUT!

Să te ierte Dumnezeu pentru ce ai făcut că eu nu pot!

acasăăă, acasăăăăă cu patul meu, cu telecomanda mea, cu părinții mei, cu tot al meu și doar al meu!

vacanță, vacanță!!

Feels like a fire that is burning inside /Feels like a hole deep in my heart/ When you closed that door you left me cold inside

am obosit ...
am obosit să fiu ținta orgoliului tău.
am obosit să cred cu disperare în tine.
am obosit să te iubesc.
am obosit să mă rănești și eu să trec peste de fiecare dată.
am obosit să te văd indiferent.
am obosit să te fac să înțelegi că e mai importantă o iubire sinceră (ciudat, că mie nu îmi intră în cap ... mă complac să cred că mai ești acolo, lângă mine)

nu știu.
azi mă simt rău.

Nu vreau să aud de iubire adevărată.
Vreau să o simt!!!


Trezește-te odată. E un timp în care în loc să îl petrecem AMÂNDOI, îl petrecem așa ... unul fără altul ...

"mă hrănesc cu iubirea ta! nu voi muri"

ce e asta si de ce îmi apare acum cu o dată din august?

cum era: puneți bețe în roate singur!

si sa treaca ziua asta urata! ...

Când ai fost hotărât, ca să fii și acum?

Niciodată!

:x

Comedia lui Caragiale, O scrisoare pierdută, mi-a plăcut întotdeauna. Țin minte că și pentru bac am învățat-o cu spor, fără prea multe bătăi de cap, date fiind situațiile neașteptate ce surprindeau moravurile oamenilor.

De ce amintesc de această operă dramatică? Pentru că în centrul acestei zile mohorâte (ce-i drept) s-a aflat o scrisoare. Țin să menționez că nu primesc scrisori, cu atât mai puțin recomandate. Cred că acum vreo 3 ani hotărâsem împreună cu verișoara mea, ce locuiește în Italia să ne scriem scrisori și să dăm la o parte plictiseala de pe mess, facebook. Dar nu ne-a mers decât vreo 4-5 luni. Obosisem să tot bat drumul până la poștă ... așa e, uneori sunt comodă ... un id și o parolă rezolvă atât de multe!!

Am plecat dis de dimineață la cumpărături. M-am întors acasă frântă ... Nu mai auzeam ce mai spunea George, fratele meu ... Eh, lucruri fără importanță ca de obicei. Mi-am dat cerceii jos, când ce să văd? Un aviz poștal, despre care George tot încerca să îmi spună, cu o recomandată ... Păi ce să fac în cazul acesta? Am mers frumușel la poșta (nu mai fusesem de mult, deci ... 2 dintr-o lovitură!) și acolo mă trezesc că mă trimite tocmai la oficiul poștal de la gară ... Mmmm, stau să mă gândesc: cam câtă bătaie de cap trebuie să merite o scrisoare? Cum, însă tot aveam drum, am trecut și pe acolo ... dar, altă problemă! Scrisoarea mea era deja băgată în sacii care o duceau înapoi la oficiul poștal din ostroveni ...

Concluzia: biata mea scrisoare îmi va fi înmânată abia luni, de la 10 și jumătate ...

vineri îmi iau liber. deci la vâlcea cu mine!

Când doi orgolioși se iubesc și au nevoie unul de celălalt, fac tot posibilul să nu fie împreună.

"Când mă trezesc, tu să fii lângă mine!"

"de 7 ori, în 6 seri, prin vise îmi cutreieri..."

Mă simt neputincioasă în acest aer sufocant al uitării. Și mă simt înșelată de sufletul tău mincinos. Mai mult, cred că nu am avut parte niciodată de trio-ul de care vorbeai IUBIRE; RESPECT; PROTECȚIE.
"O"?

E un joc încheiat. Nu cred nimic, nici dacă aș vedea.

Te știu.

Îți trăiești propriile sentimente care îți conturează inima sau te lași condus de alții?

IT'S NOT GOODBYEEEEEEEEEEEEEEEEE!!

am pierdut numărătoarea ...

de ce ești așa departe?

"În mintea mea te-am !mai! sărutat de un milion de ori!"

mie? mie mi-a tresărit inima de miliarde de ori! ești iubirea mea, indiferent de mizeriile care încearcă să o murdărească!

nu mai am chef!

l-am urmarit.

am ramas ... fara cuvinte.

mi-am adus aminte de noi, de faptul ca lucruri fara importanta ne-au adus unde suntem acum.

fa ceva!

mă bucur că e bine.

:)

nu am fost fizic, cum vorbisem o d a t ă , însă cu sufletul sunt mereu.

Iar astă seară ... caut un film bun.

mi-a fost recomandat: EAT, PRAY, LOVE!

cred că e frumos ...