păi, să spunem că astă seară ... vorbesc dintr-o altă latură. ah ... au trecut vremurile (oho. de foarte mult!) când născoceam toate prostiile doar ca să te văd (şi, desigur, te şi vedeam!!). Şi acum imaginaţia mi-ar zburda, însă sunt obligată să mă las păgubaşă, nu pentru că mi-ar lipsi curajul, ci pentru că nimic nu mă mai lasă să o fac: mintea mă imploră să stau potolită şi să gândesc totul în amănunte. şi, da iubitule, ăsta nu e un rol, ci mai degrabă o ... îmbinare între ceea ce am fost şi ceea ce sunt. În rest, pot spune că m-am înşelat profund în privinţa ta. Te-am urcat pe un piedestal şi am uitat să te mai dau jos. Eşti un rege încoronat al minciunii, laşităţii, incapabilităţii de a clarifica ...asta pentru că, probabil, trăieşti în regrete, în loc să le dai frâu liber, să le urmezi calea!! Nu încerca să treci cu uşurinţă peste cuvintele mele ... ascultă-le!!