9 decembrie

Mi s-a încheiat săptămâna în confuzie. Mi-a tresărit inima de zeci de ori. M-am gândit asupra a tot. Am luat o decizie. M-am răzgândit. Am luat altă decizie. Mă străduiesc să nu-ţi aud privirea, căci, dacă s-ar întâmpla aşa, cursul vorbelor mele ar fi incoerent, aş cădea pradă greşelilor de altădată, m-aş îmbrăca iar în amintiri, m-aş afunda în vise ...

Pentru început, îţi cer să nu mă suni, să nu îmi dai mesaj că ... te deranjez. Nu vreau să mai aud asftel de clişee. Ştiu că trupurile noastre trăiesc în prezent, dar ... se pare că nu mai cunoaştem aducere aminte sau nu mai putem? Sau ... în cazul unora nu s-a mai vrut o aducere aminte!!

A mai trecut un an. Nu am uitat această zi.

Îmi dau seama că prin aceste rânduri nu fac un bine nici pentru mine, nici pentru tine. Dar aş căuta în dicţionar cuvântul inevitabil. Inevitabil, inevitabil. Îmi place enorm să spun câte ceva atunci când se lasă o aşa groaznică linişte monumentală. O aşa tăcere. Şi ea a început de aşa de mult timp!! S-a agăţat de un fir sensibil, a prins forţă cu trecerea zilelor şi acum e mai puternică decât mine şi chiar şi decât tine!!

A profitat de noi.

Nu ştiu dacă eu am acceptat-o. Sau doar m-am obişnuit cu ea?!

Am încercat din răsputeri să o sparg, să îi dau drumul, să ne lase odată sufletele libere. Am crezut că, deşi sub greoaia cuvintelor, există cărări, care chiar îndepărtate, conduc la tine!

Ha!  Ai mai avut parte vreodată de un aşa discurs intempestiv? Sunt sigură că dacă da, tot de la mine a venit! : ))

Nu, nu te întreb ce mai faci.. Nu, nu o să te întreb nimic..

Am să-ţi curm suferinţa de a-mi scrie ceva. Şi am să o curm şi pe a mea la probabilele vorbe pe care vei vrea să mi le transmiţi.

Multă vreme am fost purtată spre hăul rece şi tăcut; sincer, nu credeam că voi mai ieşi vreodată de acolo. Eram precum o fiinţă neînsufleţită şi deşi, te strigam din răsputeri să mă iei înapoi, nu m-ai auzit niciodată. Mă împotmoleam mereu de dezamăgire, de sarcasm, de ironie, de neiubire. Cea din urmă m-a plesnit cel mai tare. A încercat să îmi zmulgă lucrurile bune şi să mă facă să simt mizerii: răzbunare, ură. Mi-am dat seama că eu nu sunt aşa. Nu voi fi niciodată DEMNĂ să simt ură sau bătaie de joc pentru indiferent ce persoană e vorba!

Dacă vei citi aceste rânduri, sper să ai profunzimea să le tălmăceşti!!

Ai simţit vreodată cum e să îţi bată inima sălbatic?

Mmm, de ziua ta ... îţi doresc ... să arzi in braţele maturizării ... Să te cuprindă aşa tare, încât să nu iţi mai dea drumul. Să te lase fără respiraţie. Iar mai apoi să o priveşti cu limpezime şi să îi mulţumeşti pentru viitoarele decizii corecte. De ziua ta, să ... te afli într-un univers în care oamenii, lucrurile care te fac fericit  să nu devină o pradă pe care întunericul să le înhaţe într-o clipă. De ziua ta, să porţi acel zâmbet sincer pe care îl cunosc ... De ziua ta, să ...

....

Era doar un la mulţi ani mai lung...

Mădălina....