Prostii, prostii. doamne, numai prostii! mă simt inutilă, mediocră! totdeauna neg, nu sunt de acord cu nimic ... nu ştiu, sunt într-un continuu  NU. ce atâtea văicăreli. ce atâta iubire!! ce atâtea întrebări despre el: oare ce face? oare m-a uitat? păi ... totul este foarte clar! Ce atâtea emoţii pentru simplul fapt că te văd!! Cine te crezi tu, de fapt? cine? îţi meriţi soarta cu vârf şi îndesat. ce stau eu să te compătimesc pe tine?? un om ... căruia numai cuvinte urâte i-aş arunca în faţă. şi asta dacă tot mi-aş mai păstra din diplomaţie! lasă-mă, domne, în pace!! ce îmi strici liniştea? nu vreau să mai simţi nimic. nu vreau să mai aud de regretele tale ... de viitorul pe care BLABLA l-am fi putut avea. cu voinţa ta nu aş fi ajuns nicăieri!! am luptat singură!! până dădeam în altele!! Iartă-mă că ţi-am oferit locul pe care niciodată, niciodată nu l-ai meritat!!! m-am săturat de privirile tale răutăcioase, ironice, mândre!! coboară de pe lună şi vino cu picioarele pe pământ, unde totul nu se face cum ai făcut tu, aerianule!!! nu te-a învăţat nimeni să îţi ceri scuze? nu te-a învăţat nimeni că asta e o datorie morală faţă de celălalt atunci când greşeşti?? spune!!!!!!!!!! un grosolan şi un stupid!! un om fără resentimente!! un om ... de nimic!! pe cine să mai iubesc? pe cine? de câte ori să mai dau cu capul de perete ca să învăţ că tu nu mă meriţi. tu ai dreptate!! tu o meriţi pe ea. si ea pe tine, desigur!!!! te-am descoperit aşa cum nu voiam să o fac vreodată!! eşti doar ... un glas străin ... foloseşti cuvinte înghesuite şi nedemne!!! se zice că atunci când iubeşti te bucuri, totuşi, pentru fericirea celuilalt!! uite că nu mă bucur!!! uite că nu pot!!! nu pot!! vreau să nu mai am amintiri cu tine!!! să dispari!! si sunt hotărâtă să te fac să dispari. mi-a ajuns atâta iubire... m-a distrus.