Prostii, prostii. doamne, numai prostii! mă simt inutilă, mediocră! totdeauna neg, nu sunt de acord cu nimic ... nu ştiu, sunt într-un continuu  NU. ce atâtea văicăreli. ce atâta iubire!! ce atâtea întrebări despre el: oare ce face? oare m-a uitat? păi ... totul este foarte clar! Ce atâtea emoţii pentru simplul fapt că te văd!! Cine te crezi tu, de fapt? cine? îţi meriţi soarta cu vârf şi îndesat. ce stau eu să te compătimesc pe tine?? un om ... căruia numai cuvinte urâte i-aş arunca în faţă. şi asta dacă tot mi-aş mai păstra din diplomaţie! lasă-mă, domne, în pace!! ce îmi strici liniştea? nu vreau să mai simţi nimic. nu vreau să mai aud de regretele tale ... de viitorul pe care BLABLA l-am fi putut avea. cu voinţa ta nu aş fi ajuns nicăieri!! am luptat singură!! până dădeam în altele!! Iartă-mă că ţi-am oferit locul pe care niciodată, niciodată nu l-ai meritat!!! m-am săturat de privirile tale răutăcioase, ironice, mândre!! coboară de pe lună şi vino cu picioarele pe pământ, unde totul nu se face cum ai făcut tu, aerianule!!! nu te-a învăţat nimeni să îţi ceri scuze? nu te-a învăţat nimeni că asta e o datorie morală faţă de celălalt atunci când greşeşti?? spune!!!!!!!!!! un grosolan şi un stupid!! un om fără resentimente!! un om ... de nimic!! pe cine să mai iubesc? pe cine? de câte ori să mai dau cu capul de perete ca să învăţ că tu nu mă meriţi. tu ai dreptate!! tu o meriţi pe ea. si ea pe tine, desigur!!!! te-am descoperit aşa cum nu voiam să o fac vreodată!! eşti doar ... un glas străin ... foloseşti cuvinte înghesuite şi nedemne!!! se zice că atunci când iubeşti te bucuri, totuşi, pentru fericirea celuilalt!! uite că nu mă bucur!!! uite că nu pot!!! nu pot!! vreau să nu mai am amintiri cu tine!!! să dispari!! si sunt hotărâtă să te fac să dispari. mi-a ajuns atâta iubire... m-a distrus.

ce să fac ... cum să-ţi spun că-mi lipseşti?

între noi, e furtună iar! (...) ne minţim ca la meteo (...) nu mai văd nimic în faţa ochilor, niciun pic de dor, niciun viitor!!!!

daaaa. e făcutăăăăă pentru mineeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!>>>nu ştiu unde să te caut!!!

când rămâneam în braţele tale, mi-era bine.

nu putea să mă ajungă niciun rău.

come on and save me!

poate.

there is no more you and me... ador melodia!!!

ps. asta imi aminteste de tine, catalin:>

păi, să spunem că astă seară ... vorbesc dintr-o altă latură. ah ... au trecut vremurile (oho. de foarte mult!) când născoceam toate prostiile doar ca să te văd (şi, desigur, te şi vedeam!!). Şi acum imaginaţia mi-ar zburda, însă sunt obligată să mă las păgubaşă, nu pentru că mi-ar lipsi curajul, ci pentru că nimic nu mă mai lasă să o fac: mintea mă imploră să stau potolită şi să gândesc totul în amănunte. şi, da iubitule, ăsta nu e un rol, ci mai degrabă o ... îmbinare între ceea ce am fost şi ceea ce sunt. În rest, pot spune că m-am înşelat profund în privinţa ta. Te-am urcat pe un piedestal şi am uitat să te mai dau jos. Eşti un rege încoronat al minciunii, laşităţii, incapabilităţii de a clarifica ...asta pentru că, probabil, trăieşti în regrete, în loc să le dai frâu liber, să le urmezi calea!! Nu încerca să treci cu uşurinţă peste cuvintele mele ... ascultă-le!!

daaaaaaaa, iubirea noastră e o ecuaţie incompatibilă! :>

bravo, taxi!!!!!!!!

era odată când îmi păsa foarte mult de ceea ce spune lumea. şi, de aceea, nu mai eram eu ... căci încercam să fac tuturor pe plac sau să arăt ceva ce nu există. prin urmare, nu îmi mai pasă nici de ce spui tu. ce spui tu că scriu ce scriu? ce spui tu că sunt cum sunt? dacă te-am dezamăgit, îmi pare rău, asta sunt. măcar am găsit un mijloc sigur prin care pot "discuta" cu tine. prin care încerc să ... fac totul mai uşor. dacă citeşti sau nu, îmi e totuna. nu mai are rost să îţi spun că te iubesc blabla (oricum nu are nicio valoare în faţa ta). nu mai are rost să îmi imaginez cum ar fi fost dacă? căci pierd din vedere esenţialul ... tu ai fost oarecum categoric în ceea ce priveşte sentimentele tale pentru mine. cred că nepăsarea a durut cumplit. sunt conştientă că la orişicare există un moment în care toate lucrurile se năpustesc asupra lui. şi ...în continuare cred că fie şi puţin de ţi-ar fi păsat, situaţia nu ar fi stat la fel. degeaba mă zbat eu ... în definitiv, sunt un peşte pe uscat. sunt fragilă şi muritoare. nu vreau să mă adâncesc şi mai mult în această lumină întunecată ... mai mult decât am făcut-o deja. şi, mai ştii ce? eu îţi doresc bine, mult bine!  rândurile acestea nu sunt decât izbucniri neputincioase ...

"am vrut să îl întrerup, dar am simţit că nu eram în stare să vorbesc, n-aveam parcă suficient aer."

îmi aduc aminte că era o perioadă când ajunsesem să mă consider vinovată. stăteam, despicam firul în 4 părţi, doar-doar voi defini o concluzie. din păcate, nimic nu se face fără voinţă ... ce trebuie desigur să vină de la amândoi. cam asta este, în linii generale, situaţia cu care ne(?) confruntăm. te-am văzut azi ... aş fi vrut să îţi sar în braţe şi să şterg totul. însă, nu am putut face nimic din cele două  ... cred cu tărie că ... trebuie să mă complac în toată mizeria asta ... ah, ce mă mai complic ... cât de mult îmi place să mă prind în hăţişuri degeaba. îmi dau seama că mă apucă sila imediat ce rememorez tot ce s-a întâmplat.

"şi vine unul ca tine şi încearcă să facă ordine în mine, în sufletul meu ..."

ziua de mâine poate mă vei asculta

şi ce?

"ce îşi închipuia omul acesta, că putea să-mi umble cum voia prin cele mai tainice ascunzişuri ale sufletului meu? cine îi dădea dreptul?"

Corneliu Ştefanache, "Ziua uitării"

astăzi să fie doar bine! 

să lăsăm răul în urmă.

în definitiv, fiecare face ce crede mai bine: unii vor bine pentru inima lor, iar alţii ... ei bine ...

la mulţi ani!

îmi retrag toate cuvintele.

 şi fiecare punct şi fiecare virgulă.

ca de obicei, mă intreb: ce vei face mai departe? îţi vei da seama că trăieşti într-o beţie permanentă de regrete? eşti capabil să iei singur o decizie? doar tu şi cu tine, fără să implici pe altcineva? sau ... te vei lăsa doborât de superficialitate? m-ai acuzat de ... fapte inutile din iubire. mă laud că am încercat să fac ceva ... că mi-am irosit tot ce puteam irosi. oricum, descopăr că ... eşti încă acolo. pare-mi-se că o parte din tine nu e schimbată cu totul. cred că ăsta a fost un strigăt uriaş din partea ta ... mmmm, am avut o seară frumoasă pe 5 septembrie, dacă elimin răul şi rămân doar cu binele..

so say you love me

5 septembrie 2012

sau ... poate ... sunt masochistă. sau ... poate mă urăşti. 

s-au dus vremurile când aveai replici inteligente.

Wrapped up in each others arms for one more day

deşteptule!!!!!!

ştii din "eu ştiam că ştii", evident, se scrie cu 2 i!!!!!!!! (şi, nu mai zic nimic de acea repetiţie supărătoare!!!!!!)

dar, te înţeleg ... cu "geniul" lângă tine, te-ai prostit şi tu!!!!!

te-ai topit în atâta iubire încât,  în curând, vei ajunge să nu mai vorbeşti limba română ...

ps. o carte de gramatică vrei să-ţi recomand?

sau ... poate te apuci iar de meditaţii!!!!!!