p.s Fotografia este luată de pe ostafi.
Lumea nu e făcută pentru oameni singuri.
Acum 10 luni
luni, 27 decembrie 2010
Cât de frumos! Cât de romantic! Cât de ... sugestiv! Cât de ... nu sunt cuvinte sa exprimi!
p.s Fotografia este luată de pe ostafi.
marți, 21 decembrie 2010
Da, e ultima oară!
Braţele tale călduroase mi-au cuprins trupul pentru ultima oară. Ceasul bătea nemilos ora 6. Luminile s-au stins pentru totdeauna pentru a se aprinde probabil într-o altă lume. Mi-am încheiat geaca, căci frigul se instala pe nesimţite. Mai mult, ceaţa mă făcea să cred că am greşit strada. Dar, nu. Era aceeaşi. Neschimbată. Magazinul alimentar din colţ , ajutorul de nădejde în vremurile noastre de răceală gravă … de unde altundeva am fi putut cumpăra şerveţelele acelea parfumate? , brutăria de peste stradă care avea mereu „urechi de elefant” absolut delicioase. Dar ştii? În seara aceea de 6 noiembrie a fost pentru prima dată când m-am temut că nu o să le găsesc, farmacia veterinară veşnic aglomerată cu animăluţe bolnave şi, desigur ... maşinile. Dintre toate am distins audi-ul TT. Doar îl adori. Să nu crezi că ştiu ceva despre maşini. Îmi displace conversaţia despre ele. Nu mă simt în elementul meu. E ca şi cum ... da! Este un subiect inabordabil pentru mine! Ai ştiut asta vreodată? Dacă, da: de ce mereu îmi vorbeai despre roţi, jenţi, motoare, TDI etc.? Cu toate acestea, nu am uitat ce înseamnă TDI: TURBO DIESEL INJECTION. Când un „profesor” se ţine „de capul tău” e imposibil să nu reţi ceva de la el. Şi, vai! Cu tine, am trecut de nenumărate ori pe roşu. Ne-am riscat viaţa de mii de ori. Păreai nepăsător... nu o să mai trec pe roşu, să ştii!
Poze, poze într-un album, căci nu te vei mai întoarce niciodată.
vineri, 26 noiembrie 2010
vineri, 19 noiembrie 2010
miercuri, 17 noiembrie 2010
duminică, 14 noiembrie 2010
Tu şi eu, eu şi tu ...
"Şi ce fericire, groaznică fericire că nu era acolo nimeni. Chiar noi care păşeam acolo nu eram. Căci nu eram noi înşine nimeni. Nu eram absolut nimic. Eram atât de fragezi, de plăpânzi, încât suflul devenirii ne lăsase în inutilitatea noastră, iar ora trecea peste noi, mângâindu-ne cum mângâie briza vârful unui palmier".
Cuvintele noastre erau învăluite în misterul ce ne-a unit de atâtea ori, căci era ca şi cum orice "elucidare" sărăcea iubirea aducând-o la poalele unei realităţi strâmtorate de neînţelegeri. Ne-am apropiat de o lume umbroasă şi umedă, încercând să nu pierdem din vedere omogenitatea întregului ce se contura cu paşi lenţi, dar siguri. Procesul concis, bazat pe raţionamente puse bine la punct la inceput ... resimţea în ORDINEA SA PERFECTĂ, intruşii. O adâncă tristeţe ne-a învăluit: am realizat că NICIODATĂ dragostea noastră nu ne va conduce la împlinirea completă la care visam. Din romantismul fantastic am căzut cu inimile ascunse într-un plan necunoscut ... mai mult ... am început să ne privim ca doi PARTENERI INEGALI: eu, sub-umanul, fiinţa care cerşeşte iubirea, iar tu, fiinţa superioară, implorată fiind să-ţi părăseşti existenţa.
Nu există o posibilitate de salvare.
Nu există un echilibru social.
Suntem doi parteneri cu caractere mai ambigue decât la ceilalţi, de aceea avem un sens precis spre care ne îndreptăm. Cu toate acestea, nevoind să mă manifest, am luat deseori imaginea unei fiinţe degradate, care privind spre măreţul soare, mi-am dezvăluit adevarata inimă ascunsă în cele mai prăpăstioase adâncuri.
TU nu ai răspuns chemărilor mele, ci ai refuzat cochet seducerea, de teamă să nu te învălui în melancolie. Tragismul şi-a spus din nou cuvântul: imposibilitatea de a atinge un echilibru ideal între noi doi m-a lăsat fără suflare şi a determinat realitatea din care fac parte.
Te-am ademenit cu lucruri mult prea ieftine şi banale, căci, tu ... FIINŢA SUPERIOARĂ nu ai apreciat aceste produse frugale ale existenţei mele. S-ar putea spune că dorinţa mea de a ajunge la tine a reprezentat defapt dorinţa unui salt, unei autodepăşiri uitând că TU, venind din ţinuturi boreale ... VEI RESPINGE RĂCOAREA.
Incompatibilitatea nu a venit din faptul că ... există doi factori, unul inferior şi unul superior - ci din faptul că prin natura noastră suntem mult prea deosebiţi, de aceea refuzul tău este pus pe seama unui regret.
Zacem amândoi într-o continuă meditaţie ce sugerează că deşi, nu ne-a fost menit să ne târâm sentimentele într-o lume mult prea vulgară, INIMILE ÎNCĂ MIŞCĂ LA AUZUL IUBIRII DE LA ÎNCEPUT.
sâmbătă, 13 noiembrie 2010
vineri, 12 noiembrie 2010
vineri, 5 noiembrie 2010
marți, 2 noiembrie 2010
:(
Dacă aş avea puterea să schimb totul, aş schimba. Sunt momente în viaţă pe care le regreţi cu toată fiinţa, de aceea mă căiesc de faptul că nu am reacţionat diferit. Sunt conştientă că acum, cuvintele rămân cuvinte, sufletul cere alinare, dar alinarea ... se lasă aşteptată. Începutul sfârşitului pare întunecat. Este conturat cu multe imagini nedefinite înfăţişând linii, puncte, umbre ...
De unde luăm puterea dacă ea nu există?
De unde luăm voinţa dacă nu am cunoscut-o niciodată?
Şi mai ales ... de unde să te iau pe tine dacă nu mai eşti?
luni, 1 noiembrie 2010
vineri, 22 octombrie 2010
But if i still believe you love me, maybe i'll survive
Mi-am luat geanta şi am plecat; sunt sigură că dacă aş fi privit măcar o dată înapoi m-aş fi întors din nou la el cum am făcut-o de atâtea ori. Dar ... azi am vrut să fie diferit. Azi vreau să cred că am puterea de a străbate cursurile vieţii fără să mă împiedic de tristeţea de a nu-l avea. Nu pot spune că sunt foarte sigură de ceea ce afirm, dar încercarea mea se dovedeşte a avea rezultate ... câteodată. Numai câteodată. La început, totul mi se părea rupt de undeva dintr-o lume necunoscută pentru mine, de aceea am luat totul pas cu pas şi simţind „minunea” parte cu parte, am uitat că realitatea e alta; îşi arată colţii într-un mod ce mă înfioară, căci aşa cum am mai spus, te doboară când te aştepţi cel mai puţin. Te prăbuşeşti şi nu ai puterea să te ridici. Prieteni, familie? Nu .. nu mai contează nimic, căci dacă tu nu VREI să te ridici, nu o vei face. Şi azi retrăiesc momentele de IERI. Cel mai ciudat mi se pare faptul că rămân doar amintiri, care se şterg. Da, se sterg... păstrez esenţa... Şi mai departe? Mai departe, ce se întâmplă? Ne închidem într-o carapace şi tremurăm la fiecare pas – căci fiecare pas seamănă cu al lui. Fiecare zâmbet are ceva din zâmbetul lui.
sâmbătă, 9 octombrie 2010
vineri, 8 octombrie 2010
joi, 7 octombrie 2010
vineri, 24 septembrie 2010
joi, 23 septembrie 2010
sâmbătă, 18 septembrie 2010
luni, 13 septembrie 2010
duminică, 12 septembrie 2010
Revenire ...
În sfârşit, pe blog!
Trebuie să recunosc faptul că nu am mai scris de mult, şi nu, nu din lipsa timpului; pur şi simplu nu am simţit să o fac, dar azi îmi vin în minte aşa de multe gânduri, încât trebuie să fac un efort pentru a le ordona şi a le aminti pe cele mai importante.
În primul rând, s-a terminat vacanţa şi începe un an greu cu bac, admitere la facultate ... toate acestea ducând la un mare stres!
Sigur, în continuare aş putea vorbi în multe rânduri despre ceea ce am făcut în tot acest timp, dar simt nevoia să punctez finalul prost. Ce e mai rău când îţi depui toate speranţele în ceva, pentru ca mai apoi să îţi dai seama că ceva-ul nu există? Ba mai mult, nu a existat niciodată!
Pentru cei care nu ştiu: niciodată să nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţe!
P.S Şi ştii ce? O să pot privi în viitor şi fără tine!
Baftă tuturor în noul an şcolar!
luni, 16 august 2010
joi, 5 august 2010
sâmbătă, 31 iulie 2010
Întotdeauna am crezut că stilul scriitorului Camil Petrescu este unul greoi, partilarizat de multe detalii, ceea ce poate fi luat atât negativ, cât şi pozitiv. Cu toate acestea, subiectele alese sunt mereu interesante, în sensul că nu te vor lăsa să te plictiseşti.
Să vedem finalul operei "Jocul ielelor" ...
Detalii
Cântăreţul îţi lăsă chitara pe masa plină de afişe de toate formele şi mărimile. Privi insistent spre biblioteca ce „găzduia” numeroase cărţi de astrologie. Pe la jumătatea lui, avea un sertar întredeschis. De acolo se zărea o scrisoare adresată „doamnei T”. Această doamnă T îi stârni curiozitatea cântăreţului nostru care făcu trei paşi rapizi şi scoase scrisoarea precum un hoţ profesionist. S-ar părea că multe perechi de ochi erau aţintite asupra lui. Se simţi stânjenit şi de aceea se aşeză într-un colţ, vrând cu orice preţ să citească misteriosul răvaş.
Camera semăna mai degrabă cu un living. Avea două fotolii în dreptul unei ferestre imense prin care pătrundea soarele cu razele lui puternice. Aerul era încărcat, din cauza temperaturilor ridicate, de aceea cântăreţul îşi ştergea regulat fruntea cu o batistă imaculat călcată. Pe peretele din stânga erau două tablouri ce o înfăţişau pe Isabelle Aubret (cântăreaţa franceză ce a câştigat concursul muzical Eurovizion în anul 1962) într-o postură elegantă, într-un cadru oarecum sinistru, dar care cucerea admiraţia celor ce îl zăreau. În mijloc, covorul cu forma ovală era pata de culoare a livingului fiind roşu cu impremeuri simple.
Din când în când, vântul adia făcând ca afişele de pe masă să îşi schimbe continuu locul. Astfel, rămase la vedere unul de marimea A4 care anunţa concertul extraordinar ce urma să-l ţină cântăreţul, marţi, la sala din centrul oraşului, ora 18:00. Avea numeroşi fani şi de aceea cariera lui urca într-un mod spectaculos. Îşi compunea singur versurile, iar pentru linia melodică era ajutat de bunul său prieten, Aiden.
Talentul său fusese descoperit chiar de mama sa pe când avea vârsta de 10 ani. De atunci, urmase multe cursuri care să îi dezvolte armonis talentul de a cânta atât cu vocea, cât şi cu chitara.
Mirosul de lămâie din cameră îl învioră pe Clive, care deschise scrisoarea. Primul lucru ce îi sărise în ochi fusese scrisul mic, îndreptat spre dreapta. Literele erau foarte bine rotunjite, iar M-ul începea de fiecare dată cu o jumătate de cerc.
Citea. Dar nu înţelegea nimic. Se vorbea de o casă la ţară, cu 2 etaje ... undeva în inima Ardealului, care deţinea în pod o cutie cu ceva foarte preţios. Brusc, autorul răvaşului trecea la un alt subiect: premiera cărţii de debut a bunului său prieten, Jon. Mai apoi, vorbea despre sentimente, iubire şi onoare. Şi în sfârşit, încheia cu un simplu „Te iubesc!”.
marți, 27 iulie 2010
luni, 12 iulie 2010
Aici. Şi acolo!
M-am decis în sfârşit să plec către mare. A fost un an aşa greu, încât nici poftă de mâncare nu prea mai aveam. Stiţi cum e, oboseala zilelor lungi de muncă m-a făcut să arăt precum un zombi. Nu mai vorbesc de dispoziţia mea: eram tot timpul „întoarsă pe dos”, astfel încât oricine mă întreba de vorbă primea un răspuns obraznic ... care îl nemulţumea. La toate acestea se adaugă, desigur, marea mea pierdere ... în dragoste, excluzând Opelul furat zilele trecute. Să vă spun despre el? Păi ar avea vreun rost? Multitudinea mea de cuvinte nu l-ar aduce înapoi, oricât aş încerca. Ne-am despărţit în linişte. Fără certuri. Dacă am rămas prieteni? Nu. Cum poţi fi doar prieten cu cineva pe care îl iubeşti?
Revenind de unde am plecat, mi-a venit rândul la concediu şi brusc ...un zâmbet imens mi se citea pe faţă. Am hotărât cu câţiva prieteni să mergem la mare, să profităm de zilele lungi şi călduroase de vară. Nu mi-am împachetat prea multe. Ciudat, mie, oricum. De obicei, când plec, fie şi pentru câteva zile îmi iau o gramadă de haine şi cosmetice. Bineînţeles că nu le folosesc pe toate, dar ... asta-i firea mea. Nu aveam maşină şi astfel eram nevoită să mă îngrămădesc în maşina prietenilor – lucru ce-mi displăcea teribil. Nu neapărat fiindcă stăteam în spate, ci pentru simplul fapt că-mi place enorm să conduc. Încă îmi aduc aminte ziua când am dat oraşul. Dumnezeule! O zi oribilă! Căci aflasem că examenul durează 15-20 de minute, iar eu am stat mai mult de 35 de minute: parcări de toate felurile, plecări din rampă, sensuri giratorii, treceri de pietoni şi desigur mania examinatorului de a opri cursanţii pe locuri interzise. Da, m-a oprit! Normal că i-am spus că este interzis. Credea că nu am vazut indicatorul? Hmm ... Chiar dacă nu par persoana care analizează detaliile, uite că aici sunt foarte atentă.
Marea dezamăgire era că plec singură: vara trecută plecasem cu el, vara asta plec doar cu prietenii. Nu, nu mă plâng, dar ...
Mi-am pregătit cuminte bagajul vorbind la telefon non-stop cu cea mai bună prietenă a mea. Prostii, evident! Palavre ... avem 500 de minute pe cosmote. Trebuie să le consumăm, nu? Mi-a spus că în 10 minute vine să mă ia! Am coborât mai devreme, nu voiam să-i fac să mă aştepte. Când, ce să vad? Opelul meu parcat în locul lui? Eh, la naiba!? Caut cheile, descui ... maşina era ca şi cum nu i se întâmplase nimic. Pe pancheta din spate găsesc o scrisoare într-un plic roşu. Roşu? Să vedem. O deschid şi citesc cu atenţie: „Ţi-l înapoiem. Ne-am făcut treaba. Stai linistită, poliţia nu are cum să ne descopere. Du maşina totuşi într-un service.”. Am lăsat scrisoarea şi, între timp, prietenii au sosit. Le-am povestit şi am hotărât ca atunci când mă voi întoarce să-mi duc maşina într-un service.
Marea ... am prins răsăritul. Superb. Dar suntem frânţi din cauza drumului şi, pe deasupra trebuie sa căutăm un hotel de 4 stele, doar aşa se poate simţi bine Ionuţ, fostul meu coleg de facultate. Uneori, este aşa mofturos ... Ne-am cazat: eu stăteam în cameră cu Maria, Ionuţ cu Vlad, iar Cristina, colega mea de serviciu cu Ioana. Aveam să ne întâlnim cu Alex şi prietena lui, Claudia. O înfumurată! Nici nu aţi văzut aşa ceva. Adevărul este că are cu ce se mândri: un corp de invidiat, nişte ochi superbi ... şi un prieten care o iubeşte. Însă, atunci când are ceva de spus ... trebuie să fim foarte atenţi. Nu ştiu dacă înţelege cineva ceva ... din ce spune, asta pentru că învârteşte cuvintele de te ameţeste.
Peste câteva zile, m-am sculat dis de dimineaţă şi am plecat pe malul mării să admir răsăritul. M-am aşezat pe nisipul umed şi am închis uşor ochii. Deodată cineva din spate îmi spune „Bună dimineaţa!” . M-am întors grăbită, căci vocea semăna cu ...
- Pai, ce faci aici? Când ai hotărât să vii la mare?
- Sunt aici de azi. Mi s-a spus că ai venit la mare şi m-am gândit că aş putea să vin şi eu să vorbim.
- Ce să vorbim? Nu ai spus că s-a terminat?
- Asta am spus.
Sigur că ne-am împăcat. Cu greu, dar ... Şi un lucru foarte bun: stau în faţă ... ba chiar o să conduc eu. Din fericire, el nu are mania condusului. Într-un fel mă bucur că mă întorc acasă ... căci mă întorc veselă, dar să nu uit ... revin la serviciu !!...
duminică, 11 iulie 2010
miercuri, 7 iulie 2010
P.S nu toate se potrivesc, deci ...
SCORPION (23 octombrie-21 noiembrie)
Simbol: scorpionul. Ca si corespondentul sau din lumea animalelor, versiunea umana o sa se autodistruga ca sa isi duca la capat razbunarea.
Element: apa. Apa Scorpionului este vesnic tulbure si fara fund. Daca din greseala ai cazut in ea fara protectia unei armuri/costum de azbest o sa mai ramana din tine doar scheletul. Aburii fierbinti pot fi vindecatori, relaxanti si purificatori. De asemeni te pot asfixia si arde.
Calitate: fix. Scorpionii nu iarta, nu uita si nu dau drumul. Sunt fixati pe secrete. Ceea ce vezi e rareori adevarul.
Guvernatori: Pluto si Marte. Adica minte infierbantata si suspicioasa. Un obsesiv-compulsiv care te insala tot timpul cu privire la orice. Marte iti da iluzia unei pasiuni fierbinti, pentru ca apoi Pluto-Distrugatorul sa iti dea un sut unde te doare mai tare de n-o sa te mai ridici de pe jos. Asa, doar de distractie.
Activitate preferata: planuirea urmatoarei miscari
Carte preferata: „Ghidul milei pentru klingonieni”
Model in viata: razbunatorul mascat
Idol romantic: don Corleone
Slujba ideala: judecator, juriu si calau
Fraza cheie: „Lasa ca vezi tu”
Fraza de agatat: „Buna”
Stil romantic: misterios si sarcastic
- niste ciudati obsedati de control pe toate planurile, foarte rezistenti, care isi satisfac orgoliul umilindu-i pe ceilalti
- Marte le da un caracter extrem de suspicios si exploziv. Pluto le da instinctul de supravietuire. Nimic nu poate rani un Scorpion decat el insusi.
- Stilul lor justitiar seamana cu al Inchizitiei. Daca mori, esti nevinovat. Daca traiesti, esti vinovat.
- Extremist, nu rational. Vede viata in alb si negru. Nu face nici un fel de compromisuri.
- Sindromul „tot sau nimic” ii face sa nu aiba relatii decat cu persoane care le pot controla in mod absolut
- Cearta-te si o sa suferi o infrangere verbala atat de dureroasa incat o sa incepi sa iti doresti sa iti fi dat o mama de bataie. Daca cumva ii convingi ca ai dreptate, o sa faca ulcer incercand sa se razbune.
EA
- in nici un caz nu e superficiala. E o femeie increzatoare si rafinata. Stilul ei este clasic. Este prietenoasa, dar oarecum rezervata. Cauta un partener puternic, curajos si ambitios. E empatica, poate sa iti detecteze toate starile si sa isi dea seama ce le-a provocat
DAR
- are un stil de a-si exprima parerile care iti strivesc personalitatea si iti distrug mandria. Nu se teme de nimic, pune sub semnul intrebarii orice si ar merge pana in panzele albe pentru cei care ii sunt mai dragi. E o femeie care i-ar citi Biblia dracului si ala ar asculta-o.
- stie ca cea mai scurta cale spre inima unui barbat e prin cutia lui toracica. Casa ei e sanctuarul ei personal, chiar daca este iadul tau, la fel de personal
- nu o trada, nu o ameninta si nu ii pune in pericol siguranta in nici un fel. Si, in numele a tot ceea ce iubesti, nu o umili niciodata in public. O femeie Scorpion care e tradata e ca Lady Macbeth dupa cateva doze de cocaina
- are un foarte bun simt politic. Poate doar sa se uite la un om si sa iti zica daca o sa te ajute sa urci in cariera sau daca trebuie sa il eviti. Poate sa te ajute sa ajungi in varf fara ca tu sa iti dai seama. De ce? Adora puterea si este foarte probabil ca are si ea un plan in directia asta. Daca ai vreun dubiu, intreaba-l pe Bill Clinton despre draga lui nevasta Scorpion, Hillary.
- isi doreste un barbat care sa ii fie egal. Din nefericire, foarte rar crede despre vreunul ca ii este egal. Asa ca mai degraba o sa il foloseasca pe post de carpa de sters pe jos.
Unde il gasesti: mergi pe urma dezastrelor emotionale care duc la usa lui. Sau mai bine lasa-l pe el sa te gaseasca. In felul asta nu o sa fii cea care a initiat relatia care ti-a distrus viata
Cum il intrigi: fi vesela, fericita si plina de viata. Nu o sa reziste tentatiei de a te ademeni in fundul iadului. Odata ajunsa acolo, pur si simplu fii orice vrea el sa fi. Orice tentativa de a iti pastra vreo farama de personalitate proprie nu o sa iti cauzeze decat chinuri care nu sunt necesare
Prima intalnire: o sa te vrajeasca pana i te vei supune. Sau o sa se insinueze in viata ta si in sentimentele tale fara sa iti dai seama – la fel ca bolile incurabile, de exemplu cancerul. Dupa prima intalnire, el o sa stie tot ce e de stiut despre tine si tu o sa stii mai nimic despre el. Cam asa o sa fie si in restul relatiei.
Daca iti da papucii: in cazul in care iti da prin cap sa vrei sa te razbuni, o sa reusesti doar sa il amuzi, caci pentru el incercarile tale sunt in cel mai bun caz de un amatorism induiosator. In orice caz, sa alergi dupa el si sa faci pe carpa de sters pe jos nu o sa il incurajeze decat sa se intoarca si sa isi stearga pantofii pe tine. Nu iti consuma energia, o sa ai nevoie de ea pentru urmatorii ani de psihoterapie.
Daca ii dai papucii: o sa ii treaca. Insa, daca are impresia ca l-ai fraierit vreun pic, ar fi foarte indicat sa ai grija cel putin urmatorii 10 sau 20 de ani
Cum supravietuiesti
- Scorpionii au nevoie de dragoste neconditionata
- Rabdarea te ajuta sa le castigi increderea
- Ii calmezi daca ii asculti fara sa ii judeci
- Complimentele te ajuta sa obtii ce vrei de la ei
- Iau foc daca le imiti actiunile sau ii ignori
Cum se impaca cu altii
Pariaza pe: Rac, Capricorn, Pesti
Doar prieteni: Fecioara, Scorpion, Sagetator
Impusca-te acum: Berbec, Taur, Gemeni, Balanta, Leu
Oaia neagra: Varsator
luni, 5 iulie 2010
marți, 8 iunie 2010
luni, 7 iunie 2010
joi, 27 mai 2010
"Vâlcea artistică"
Astăzi a avut loc festivitatea de premiere a concursului de creaţie literară şi artă plastică "Vâlcea artistică", unde am obţinut premiul al II- lea la secţiunea proză.
Ceea ce m-a amuzat peste măsură este faptul că majoritatea premiilor au mers către Colegiul Naţional "Mircea cel Bătrân" (sâc! sâc!).
Mulţumesc din nou doamnei profesoare de română pentru îndrumare!!
P.S Data nu este corectă. Am uitat eu să o setez, de aceea îmi cer scuze!
P.P.S În prima fotografie: eu (stânga), mijloc (Florina) şi micuţul Andrei (dreapta).
duminică, 23 mai 2010
marți, 18 mai 2010
sâmbătă, 15 mai 2010
joi, 13 mai 2010
marți, 11 mai 2010
vineri, 7 mai 2010
sâmbătă, 1 mai 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Muzică
