Dacă aş avea puterea să schimb totul, aş schimba. Sunt momente în viaţă pe care le regreţi cu toată fiinţa, de aceea mă căiesc de faptul că nu am reacţionat diferit. Sunt conştientă că acum, cuvintele rămân cuvinte, sufletul cere alinare, dar alinarea ... se lasă aşteptată. Începutul sfârşitului pare întunecat. Este conturat cu multe imagini nedefinite înfăţişând linii, puncte, umbre ...
De unde luăm puterea dacă ea nu există?
De unde luăm voinţa dacă nu am cunoscut-o niciodată?
Şi mai ales ... de unde să te iau pe tine dacă nu mai eşti?
Un comentariu:
A sti de unde iti iei puterea de a merge mai departe e mai presus de cuvinte. Si poate ca nu trebuie sa stim, ci instinctiv o cautam si o gasim. A vedea totul in negru probabil ca e cel mai simplu lucru din lume. Doar negru si nimic altceva. Doar lacrimi, tristete si tot tacamul. Da, doare. Dar poate ca nu doare atat de mult pe cat ne place sa credem. Adica sfarsitul nu`i aici. Si viata e generoasa in ocazii de genul asta. Timpul vindeca toate, lasa urme, nu`i un medic estetician perfect. Dar vindeca. Iar ranile spun un lucru. Ca ai trait si ca ai supravietuit.
Trimiteți un comentariu