Cântăreţul îţi lăsă chitara pe masa plină de afişe de toate formele şi mărimile. Privi insistent spre biblioteca ce „găzduia” numeroase cărţi de astrologie. Pe la jumătatea lui, avea un sertar întredeschis. De acolo se zărea o scrisoare adresată „doamnei T”. Această doamnă T îi stârni curiozitatea cântăreţului nostru care făcu trei paşi rapizi şi scoase scrisoarea precum un hoţ profesionist. S-ar părea că multe perechi de ochi erau aţintite asupra lui. Se simţi stânjenit şi de aceea se aşeză într-un colţ, vrând cu orice preţ să citească misteriosul răvaş.
Camera semăna mai degrabă cu un living. Avea două fotolii în dreptul unei ferestre imense prin care pătrundea soarele cu razele lui puternice. Aerul era încărcat, din cauza temperaturilor ridicate, de aceea cântăreţul îşi ştergea regulat fruntea cu o batistă imaculat călcată. Pe peretele din stânga erau două tablouri ce o înfăţişau pe Isabelle Aubret (cântăreaţa franceză ce a câştigat concursul muzical Eurovizion în anul 1962) într-o postură elegantă, într-un cadru oarecum sinistru, dar care cucerea admiraţia celor ce îl zăreau. În mijloc, covorul cu forma ovală era pata de culoare a livingului fiind roşu cu impremeuri simple.
Din când în când, vântul adia făcând ca afişele de pe masă să îşi schimbe continuu locul. Astfel, rămase la vedere unul de marimea A4 care anunţa concertul extraordinar ce urma să-l ţină cântăreţul, marţi, la sala din centrul oraşului, ora 18:00. Avea numeroşi fani şi de aceea cariera lui urca într-un mod spectaculos. Îşi compunea singur versurile, iar pentru linia melodică era ajutat de bunul său prieten, Aiden.
Talentul său fusese descoperit chiar de mama sa pe când avea vârsta de 10 ani. De atunci, urmase multe cursuri care să îi dezvolte armonis talentul de a cânta atât cu vocea, cât şi cu chitara.
Mirosul de lămâie din cameră îl învioră pe Clive, care deschise scrisoarea. Primul lucru ce îi sărise în ochi fusese scrisul mic, îndreptat spre dreapta. Literele erau foarte bine rotunjite, iar M-ul începea de fiecare dată cu o jumătate de cerc.
Citea. Dar nu înţelegea nimic. Se vorbea de o casă la ţară, cu 2 etaje ... undeva în inima Ardealului, care deţinea în pod o cutie cu ceva foarte preţios. Brusc, autorul răvaşului trecea la un alt subiect: premiera cărţii de debut a bunului său prieten, Jon. Mai apoi, vorbea despre sentimente, iubire şi onoare. Şi în sfârşit, încheia cu un simplu „Te iubesc!”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu