Da, e ultima oară!

Braţele tale călduroase mi-au cuprins trupul pentru ultima oară. Ceasul bătea nemilos ora 6. Luminile s-au stins pentru totdeauna pentru a se aprinde probabil într-o altă lume. Mi-am încheiat geaca, căci frigul se instala pe nesimţite. Mai mult, ceaţa mă făcea să cred că am greşit strada. Dar, nu. Era aceeaşi. Neschimbată. Magazinul alimentar din colţ , ajutorul de nădejde în vremurile noastre de răceală gravă … de unde altundeva am fi putut cumpăra şerveţelele acelea parfumate? , brutăria de peste stradă care avea mereu „urechi de elefant” absolut delicioase. Dar ştii? În seara aceea de 6 noiembrie a fost pentru prima dată când m-am temut că nu o să le găsesc, farmacia veterinară veşnic aglomerată cu animăluţe bolnave şi, desigur ... maşinile. Dintre toate am distins audi-ul TT. Doar îl adori. Să nu crezi că ştiu ceva despre maşini. Îmi displace conversaţia despre ele. Nu mă simt în elementul meu. E ca şi cum ... da! Este un subiect inabordabil pentru mine! Ai ştiut asta vreodată? Dacă, da: de ce mereu îmi vorbeai despre roţi, jenţi, motoare, TDI etc.? Cu toate acestea, nu am uitat ce înseamnă TDI: TURBO DIESEL INJECTION. Când un „profesor” se ţine „de capul tău” e imposibil să nu reţi ceva de la el. Şi, vai! Cu tine, am trecut de nenumărate ori pe roşu. Ne-am riscat viaţa de mii de ori. Păreai nepăsător... nu o să mai trec pe roşu, să ştii!

Poze, poze într-un album, căci nu te vei mai întoarce niciodată.