La mulţi ani şi ...

Să aveţi parte de un an nou cât mai îmbelşugat şi mai fericit!

Crăciun fericit!

Chiar dacă sărbătoarea Crăciunului încă nu a sosit, vreau să urez tuturor "Crăciun fericit", multă pace în suflet şi fie ca toate dorinţele să vi se împlinească!

P.S Magia sărbătorilor să vă pătrundă sufletul ... iar la anul să reveniţi mai răbdători, mai puternici, mai atenţi cu lucrurile cărora nu le acordăm importanţă!

Camp Rock!

Hey! Ce bine-i în vacanţă ... şi mai ales de sărbători! Ce-mi place iarăşi foarte mult este că şi grila de programe s-a schimbat foarte mult, în sensul că oriunde te-ai uita găseşti filme cu şi despre Crăciun, ceea ce este foarte bine zic eu. Acum două zile am avut ocazia să văd filmul "Camp Rock" în întregime şi pot spune că este cel mai frumos film pe care l-am văzut, în ciuda criticilor care i se aduc. Dacă aveţi ocazia să-l vedeţi, uitaţi-vă ... cred că o să vă placă! Scenariul este cât se poate de original (şi îi aduce în prim - plan pe actorii Demi Lovato şi Joe Jonas), iar îmbinarea de musical, comedie şi dragoste este uluitoare... aşadar aici sunt regăsite toate "ingredientele" unui moment extraordinar. Şi ca să vă convingeţi ... postez pe blog trailer-ul şi o melodie care îmi place foarte mult.

A venit vacanţa!

În sfârşit am terminat cu tezele ... (!nu am uitat de cea de la info!) ... acum nu-mi rămâne decât să mă bucur de vacanţă, căci sunt absolut epuizată ... trebuie să mă refac în aceste 2 săptâmâni pentru a veni apoi la şcoală cu noi forţe! Până atunci, nu-mi rămâne decât să le urez colegilor mei, şi nu numai, o vacanţă frumoasă şi sărbători fericite!

Punct şi de la ... capăt ...

În seara aceasta (Dani, ai fost cumva la vreo vrăjitoare?!) au ieşit cei de la "Ms 7". Deşi i-am votat şi chiar au fost pe primul loc, către finalul emisiunii s-au aflat pe ultimul loc ... Îmi pare foarte rău ... i-aş fi vrut în finală şi poate chiar ... să câştige "Megastarul", dar ... deh ... aşa a fost să fie!

În seara aceasta ...

Fetele de la "Allien Kitten" au ieşit din compeţia "Megastar". Îmi pare rău ... poate că altcineva ar fi trebuit să iasă!

Baftă ms 7!

Până nu demult, atunci când vroiai să te relaxezi era necesar doar să aprinzi televizorul. Azi ... nu mai este nimic ... am curajul şi afirm că toate sunt nişte porcării, cu două sau trei excepţii ... amintesc emisiunea "Megastar": după părerea mea este foarte educativă, distractivă şi ... poţi învăţa multe. Dacă în ediţiile trecute se alegea un megastar, acum, în "Megastar 3" se alege cea mai bună formaţie. Şi chiar aici vroiam sa ajung ... Nu sunt rea, dar se pare că trupele care nu-mi plăceau din niciun punct de vedere au ieşit din concurs, rămânând doar 4. Desigur, fiecare cu preferinţele lui ... Nu am studii de specialitate, aşa că mă ghidez după banala propoziţie "Îmi place" sau ... dacă ştii ceva română mai poţi adăuga "S-au descurcat bine, iar melodia a fost foarte bine aleasă, cucerind atât membrii juriului, cât şi publicul". Ei bine, ... acesta este un public inocent ... cine are studii în domeniu, părerea este, evident, mult mai complexă. Ca să nu o mai lungesc: trupa mea preferată este "ms 7" denumită de către public "S.I.G.N" ... Le urez multă baftă şi îmi doresc nespus să câştige "Megastarul" pentru că merită într-adevăr (Ai auzit, Dani, nu? Vor câştiga!)

Cealaltă emisiune care ... nu mai are nevoie de nicio prezentare se numeşte evident "Cronica cârcotaşilor". Încerc să urmăresc fiecare emisiune şi dacă cumva pierd vreuna, asta se întâmplă, evident, din cauza temelor prea multe. Este extraordinar cum fiecare plăteşte pentru fiecare bâlbă spusă. Ce să mai ... este prima emisiune în topul preferinţelor mele!

Am mai îmbătrânit cu un an!

Chiar dacă afară este înnorat am speranţa că norii vor pleca; doar e ziua mea, nu?

Mă simt de parcă aş fi împlinit orice altă vârstă, dar nu aceea de 17 ani. Ei, ce să-i faci? Timpul trece!

Aşa suntem noi ... căutăm defectele altora!

Există persoane care cred că sunt "capabile" de a cunoaşte un om numai schimbând câteva cuvinte. Mie mi se pare absurd căci o persoana nu o cunoşti schimbând doar câteva cuvinte ... o persoană o cunoşti după o perioadă foarte lungă de timp; ar trebui să vorbim despre alţii doar în momentul când ceea ce spunem este adevărat. Încercăm tot timpul să găsim defectele celorlalţi dar cu siguranţă pe ale noastre nu le vedem; în realitate orice om greşeşte ... mulţi încearcă, dar puţini reuşeşc. Cum spune mereu cineva: trebuie să-l depăşim pe cel de lângă noi prin propriile puteri şi ambiţii şi nu găsindu-i defecte.

Încă o zi a mai trecut ...

Din săptămâna care se anunţa un adevărat dezastru. Singurul lucru de care chiar îmi pare rău este acela că nu am mai putut citi nici MĂCAR O PAGINĂ din romanul meu preferat "Tess D'uberville"de Thomas Hardy. În rest toate au mers cât se poate de bine, deşi credeam că totul va fi un real dezastru. Pe săptămâna următoare avem programat un "taifun", care în termeni obişnuiţi înseamnă o "mega" lucrare la fizică. Oricum, ca o idee generală, clasa a 10-a este mult mai frumoasă decât clasa a 9-a. Mâine este vineri ... şi ... răsuflu uşurată: sâmbătă am timp pentru Tess (!).

"Nothing compares to you", melodia pe care eu şi Andreea o cântăm în fiecare pauză.

Luptăm împotriva cancerului!

Nu-i aşa că semănăm?

Tess D'uberville

Un roman extraordinar pe care am început să-l citesc acum două zile. Îmi place foarte mult; stilul lui Thomas Hardy este unul inconfundabil. Personajul principal este aşa bine punctat încât l-am admirat din prima clipă. Descrierile sunt ample, iar subiectul este unul interesant care te face să te gândeşti mereu "Oare ce se va întâmpla mai departe?". Probabil după această carte, vor urma alte romane ale lui Hardy: "Departe de lumea dezlănţuită", "Micile ironii ale vieţii" şi "Doi ochi albaştri".

P.S Alice îmi vine să te bat! Cum ai putut să-mi spui că Tess moare la sfârşit? E bine măcar că nu am primit şi alte "detalii" ...

Draga "mea"

Acum caţiva ani când te-am cunoscut păreai a fi o persoană sensibilă, care îşi urmează visele şi munceşte pentru ca acestea să se poată îndeplini.

Acum ... îmi dau seama că te-ai schimbat: ai devenit rece cu ceilalţi, nu-ţi pasă de ceea ce le spui şi crezi că totul este doar un nor negru. Îmi pare rău să-ţi spun că schimbarea pe care ai suferit-o este una în rău, şi nu una în bine. Probabil mult mai târziu iţi vei da seama că tot ceea ce faci este împotriva ta. Mi-ar plăcea să te pot ajuta, dar consider că este prea târziu ... cuvintele tale au făcut "prea multe ravagii" şi nu te-ai gândit la cât de mult pot însemna ele.

În final, îţi doresc multă fericire ... poate că drumul pe care l-ai ales nu este aşa negru cum cred eu. Succes!

Cu prietenie,

O străină.

La mulţi ani!

Blogului meu mult iubit! Să trăieşti o mie de ani şi să ai parte de cât mai multe postări! Să nu uiţi niciodată de unde ai plecat. Îţi mulţumesc că îmi oferi posibilitatea de a-mi spune părerea şi de a-mi exprima sentimentele faţă de diferite lucruri.

O melodie încântătoare ... cu Pinocchio, pentru cei cărora încă le place!

P.S Melodia am descoperit-o întâmplător pe internet. Deşi este foarte copilăroasă ... reuşeşte să smulgă câteva zâmbete şi adolescenţilor!

Primul weekend ... după prima săptămână de şcoală!

A început şcoala ... de o săptămână! Şi da, a fost o săptămână frumoasă ... de acum ... nu-mi rămâne decât să muncesc pentru a obţine ceea ce mi-am propus. Şi apropo de muncă: primul weekend este încărcat cu muulte probleme la matematică şi informatică. Aşadar ... spor la treabă pentru cei din clasa mea!

RBD

Recunosc: îi admir mult!

În primul rând îmi pare rău că nu am mai scris nimic pe blog. Am fost cam ocupată, pentru că se ştie: începe şcoala. Dar revin cu un "subiect" destul de interesant (zic eu). După cum se ştie orice persoană este unică, orice persoană are propria ei personalitate, orice persoană ascultă un gen de muzică. De multe ori ne e frică să recunoaştem ce gen de muzică ascultăm de teamă ca ceilalţi să nu-şi schimbe părerea despre noi. Ei bine, acest lucru mi se pare o prostie ... Consider că în viaţă trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru orice lucru pe care l-am face. Tocmai datorită acestor rânduri vreau să amintesc de celebra trupă Rbd. Deşi mulţi consideră că cei din această formaţie sunt doar nişte păpuşi de plastic, din punctul meu de vedere mi se pare că sunt 6 oameni normali, cărora le place să cânte. Ascult Rbd şi îi apreciez mult pentru munca pe care o depun. Amintesc şi de concertul pe care l-au avut aseară, menţionând că, din păcate, nu am putut să ajung. Nu iau în seamă gurile rele; nu-mi pasă că ei au jucat sau joacă în telenovele. Contează doar faptul că ei cântă şi din fericire o fac destul de bine. Îi admir şi ... sper că vor mai avea un concert în România până se vor destrăma.

.

Şi eu printre ei ...

Poza aceasta îmi place foarte, foarte mult; tocmai de aceea am decis să o pun pe blog.

O melodie superbă!

Sper să vă placă, deşi este în limba spaniolă. Eu ador melodiile în spaniolă. Par mult mai ... profunde.

La mulţi ani ...

Tuturor celor care poartă numele de Maria! (şi nu numai!)

Teamă ... de un nou început ...

Vânt. Un vânt rece ... S-a dus vacanţa. Sau cel puţin ... au mai rămas câteva săptămâni, care nu-mi dau pace deloc. Şcoala va începe în curând. Nu, nu sunt nerăbdătoare. Simt doar teamă. Va fi greu. Sper doar să fie cel puţin la fel de bine ca în clasa a IX-a. Sper să fiu mai curajoasă şi să mă gândesc de mai multe ori înainte de a face un lucru.
Sper să învăţ să-mi aleg mai cu grijă prietenii şi să scap de naivitatea asta.
Dacă viaţa ar fi roz, atunci toţi oamenii ar fi fericiţi. Lucrurile dure au doar rolul de a ne întări şi de a ne face să mergem mai departe oricât de dureros ar fi.

Momentan este melodia mea preferată!

Sper să vă placă şi vouă! Interpreta, Kelly Clarkson, pe care eu o admir mult, are o voce demnă de invidiat. Cu siguranţă, această melodie reuşeşte să transmită multe lucruri.
Audiţie plăcută!

Obârşia Lotrului, un loc cu peisaje minunate!

Weekend-ul acesta s-a dovedit a fi pentru mine unul deosebit de frumos. Împreună cu părinţii şi prietenii noştri de familie am plecat într-un loc cu adevărat superb: Obârşia Lotrului. Deşi am fost şi anul trecut, doar acum pot spune că muntele este mult mai misterios decât marea. Este adevărat: pescăruşii nu îşi fac simţită prezenţa, dar aerul rece, susurul apei şi înălţimea munţilor dau o notă de mister acestui loc, uitat parcă de lume.

Peisajele pe care le-am vazut nu le pot descrie tocmai în cuvinte: este uimitor să auzi susurul apei şi în acelaşi timp să te poţi legăna într-un hamac verde (!). Trist este faptul că am stat doar 3 zile. Mi-aş fi dorit să rămân cel puţin o săptămână. Doar că ... frigul de peste noapte nu este tocmai foarte plăcut, fiindcă am uitat să precizez: am ţinut neapărat să mergem cu cortul. Este o experienţă nemaipomenită.

Desigur ... am observat şi lucruri triste: deşi peste tot se afirmă că pădurea este o sursă foarte importantă pentru animalele ce trăiesc acolo şi nu numai, se pare că noi, oamenii, nu înţelegem: sute de brazi au fost tăiaţi, priveliştea fiind una ... dezolantă.

Cel mai mult mi-a plăcut apa, acea apă cristalină şi foarte, foarte rece. Desigur, pot spune că niciodată n-am văzut atâtea stele pe cer. Am încercat să fotografiez; în zadar. Poza nu reflectă exact ceea ce am văzut.

Mi-ar plăcea să repet această experienţă şi la anul, căci locul acesta chiar este unul de poveste.

O seară foarte frumoasă!

O experienţă absolut uluitoare!

Frig. Mă trezesc la ora patru şi mă pregătesc să plec la Alexandria. Acolo se organizează concursul de referate şi comunicări ştiinţifice la istorie, etapa naţională. Într-un fel am emoţii, pentru că nu am mai participat, dar pe de altă parte speranţa trăieşte în mine. Ajung la gară unde îl întâlnesc pe colegul meu Andrei. Venise înaintea mea. Mai târziu a venit şi profesorul însoţitor şi ... ne-am urcat în tren. Am vorbit despre lucrări, iar timpul a zburat numaidecât. În două ore am ajuns la Roşiorii de Vede. De acolo un microbuz mic ne-a dus la căminul unde a trebuit să stau 3 zile. În cameră (Alte detalii despre cameră nu mai dau, căci ar fi inutile. Cu toţii ştim condiţiile unui cămin. Dar a fost bine, în ciuda tuturor lucrurilor!) am cunoscut persoane minunate (Majoritatea erau moldovence! Doamne ador accentul lor!), mai mari decât mine şi deci cu mai multă experienţă de viaţă.
A doua zi concursul a fost practic împărţit în două. Am fost aproximativ 70 de elevi, din aproape toate judeţele. Jumătate şi-au susţinut lucrarea la istoria universală, iar cealaltă jumătate la istoria românilor. Comisile au fost diferite. Am fost a nouăsprezecea în concurs. Domnul profesor de la clasă mi-a ales o temă care mi-a plăcut şi deci lucrul acesta m-a avantajat la susţinerea lucrării. Timpul acordat fiecărui concurent era de 10 minute. "Proiectul" consta într-o lucrare scrisă în word şi o prezentare în powerpoint. Am fost foarte fericită după ce am plecat; mă simţeam oarecum uşurată. Apoi a urmat o zi minunată: m-am plimbat cu colegele de cameră (repet: toate au fost nişte drăguţe, nici nu mă aşteptam) şi am avut parte de o excursie cu vaporul pe Dunăre (Super!), la sera de trandafiri şi la vestita aşezare dacică, Sucidava. Azi de dimineaţă am fost însă foarte tulburată, căci s-au afişat rezultatele. M-am uitat cu atenţie pe listă. Mă simt bine: am luat menţiune! Premierea a fost frumoasă, dar deja gândul fugea spre "acasă". Acum ... mă pot bucura într-adevăr de vacanţă!

Plouă ... dar numai în sufletul meu ...

Cineva spunea că dacă ştim să privim în jurul nostru, vom descoperi persoane minunate ... vom descoperi prietenii adevăraţi. Mă întreb dacă nu cumva persoana aceea s-a înşelat, căci cred că prietenii adevăraţi nu există şi nu vor exista.
E cumplit să crezi în cineva, e cumplit să vezi cum se schimbă o persoană în numai câteva săptămâni ... Dar cine nu a avut în adolescenţă şi nu numai astfel de probleme? Toţi au trecut peste asta, sigur voi putea şi eu ...
Am crezut că ... este diferită, dar ... se pare că prietenii falşi se înmulţesc, iar adevărul prea puţin mai contează ...

Over and over I look in your eyes ...

Linişte! Totuşi să nu uităm că va veni şi furtuna ...

Ce bine mă simt fără stresul acela permanent de la şcoală ... Pot spune că în sfârşit respir un aer curat, liniştitor şi cald. Serile sunt liniştite, iar luna ca de obicei îşi face simţită prezenţa. În perioada aceasta m-am apucat (căci n-aş vrea să mă trezesc în ultima săptămână de vacanţă) să citesc din lecturile obligatorii. Ştiu că sună oarecum ciudat, mai ales cuvântul obligatoriu în această minunată perioadă, dar ... nu putem trăi printre vise mereu.

Cartea se numeşte "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război". Părerea mea: ei bine, mi se pare o carte obişnuită, nu sunt "atrasă" de ea ... vreau să spun că nu se compară cu acele cărţi pe care le citeşti şi noaptea, pt. că gândul îţi zboară fără să vrei la ele. Probabil după ce o voi termina ... voi începe să citec "Laleaua neagră" şi "Doamna Bovary" ( este cartea pe care a trebuit să o "părăsesc" în favoarea celei scrisă de Emily Bronte, anume "La răscruce de vânturi". De aceea aş vrea să o reîncep şi să-i acord importanţa cuvenită)

Lucrurile sunt simple, acum nimic nu este complicat ... Dar, cum am mai spus nu trebuie să uităm că vacanţa se va termina la un moment dat. Din când în când am face bine să mai deschidem un caiet, să mai răsfoim câte o carte ...

Anne Rice

Anne Rice este o scriitoare americană de nuvele şi romane. S-a născut pe data de 4 octombrie 1941, iar cărţile sale s-au vândut în peste 100 mil. de copii, făcând-o una dintre cele mai importante autoare.

Personal citesc "Interviu cu un vampir" şi îmi place. Mi-am dat seama de un lucru: nu pot citi cartea spre seară, căci mi se face frică. Recomand aşadar celor slabi de înger ca mine să lectureze cartea ziua. Nu mi-am dat seama de caracteristicile stilului ei, dar până acum îmi place. Romanul punctează într-un mod misterios viaţa unui ... vampir.

A venit vacanţa ...

Pozele sunt făcute în parcul Zăvoi! Ne-am distrat extrem de mult şi abia aştept să mai ieşim prin oraş!

Natura ...