Mă înspăimântă vânătoarea ta de mine! Mă înspăimântă răul pe care mi-l faci. Ești un personaj neobosit care scormone în adâncurile sufletului meu încins de sentimente. Ai obiceiuri ciudate care vâră spaima în mine. Mă îngrozești.

Crezi că te porți cu mănuși?

Crezi că ești un delicat?

Nu, ești cea mai rea ființă pe care o cunosc. Joci dur. Te joci cu iubirea. Și, într-o zi, are să te răsplătească pentru toate cele pe care le-ai făcut.

Uite, eu cred că nu trebuie să îmi mai mângâi sufletul cu asemenea gesturi. Sufăr mai mult. Lasă-mă. Lasă-mă să te iubesc în tăcere. Lasă-mă să îți păstrez imaginea de dinainte. Lasă-mă ... dacă ... e o joacă. Eu am nevoie de iubire, nu de joacă. Doar de joacă. Ești un egoist. Te gândești să îmi mai dai câteodată câte-un bobârnac ... ca să mă știi nelinistită, în timp ce tu îți trăiești viața liniștit. SAU crezi că eu nu vreau să fiu liniștită? Liniștită cu mine ... liniștită cu iubirea asta care îmi ia suflul ... după atâta timp.

Nu cred că știi să iubești nici acum. Dacă ar fi așa ...

 Iar pe mine nu m-ai iubit ... Am fost o păpușă pe care ai manipulat-o după bunul plac. M-am mulțumit cu tot ce îmi dădeai. Resturi. Firimituri. Mă lipeam de tine temătoare, mă înveșmântam în minciunile tale. Credeam în ele. Mă bucurau ochii tăi.

E cumplit...  crede-mă, e cumplit să trăiesc așa. E ca un calvar care nu se mai termină, ... pentru ce să îți mai faci loc în adâncul ființei mele atât de viu? Pentru ce să mă scald în amintiri ...pentru ce să îmi mai aduc aminte de tine ... o siluetă ... care îngheață căldura?

Probabil că stai tolănit în fața laptopului citind satisfăcut. Adică ... am stabitit deja că atunci când mie nu îmi  e bine, ție îți e ... pe tine te bucură răul făcut ... Nu aș vrea să îți mai hrănesc  orgoliul ... eu voiam ...eu ... căutam o punte către inima ta ...

Ne-am schimbat amândoi.

Cineva îmi spunea odată cu privire la noi că poate iubirea nu e de ajuns. Of, dumnezeule mare. Care iubire? A mea și a mai cui? A ta pentru ea?

E aproape 12. Și-mi este groaznic de somn. Nu știu. Poate mâine voi gândi altfel. Poate că mâine voi avea maturitatea de a îngropa iubirea asta care nu are viitor. E singură. Luptă singură.

Pare absurd, dar îți simt parfumul ... E același care îmi plăcea.

Ziua în care ne-am intâlnit a fost o stupiditate. Cineva a vrut să își bată joc de noi, de mine!!

 “O iubesc, am repetat. Da, o iubesc. (…)

    I-ai spus?

   Drept cine mă iei? Bineînțeles că nu i-am spus.”