Sunt un om BANAL! Sunt un om ca toţi ceilalţi; deţinem o grămadă de defecte şi implicit de calităţi, pe care avem şansa să le valorificăm sau nu. Poate că cel mai mare dezavantaj e acela că la orice tresărire a speranţei, ne entuziasmăm de parcă totul s-ar întâmpla sigur aşa cum ne dorim. Speranţa e o amăgire! Şi da ... ştiu că voi fi contrazisă de multe persoane, dar are vreun rost să speri în zadar?
Asta spuneam înainte de A TE CUNOAŞTE.
Acum ... cred că speranţa e un risc pe care ţi-l asumi. Da, da, da! Nu-mi place nici să risc, dar ... CU TINE am învăţat că e necesar! Şi te întrebi dacă acum risc? Hey! Sunt la început ... risc puţin câte puţin ... şi ajung la un paradox: dacă nu ştiam să risc, cum se face că PENTRU tine am riscat şi aş fi riscat orice?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu