Te-am stropit
cu
lacrimile ascunse în camera de lângă grădină
ai amuţit
erai precum un bătrân ce-şi pierduse proteză şi vroia
să o găsească
tu nu înţelegi
ce înseamnă o dulce strângere de mâini
un tremurat firav
un zâmbet ţinut într-o călimară
stii
doar să mânuieşti
oamenii ca pe nişte păpuşi
atât.
2 comentarii:
Inocent.
În cât suntem azi?
Asta am scris-o înainte de...
Aveam nervi.
Acum sunt şocată!
Trimiteți un comentariu