NO YOU, NO LOVE

Invers. Cerc. O altă lume.

Am plecat răvăşită spre maşină. Vestea îmi dăduse planurile peste cap. În adâncul sufletului am ştiut dintotdeauna că asta se va întâmpla, ideea este că nu am vrut să cred. Şi acum mi se pare ceva absurd, fără continuitate, însă am credinţa că totul în viaţă se întâmplă cu un motiv anume. Ştiu că nu înţelegeţi nimic. Mă aflu într-un impas, pe care nu cred că îl voi putea depăşi vreodată. Este ciudat cum numai în câteva minute totul se dărâmă, iar în locul acelui lucru, pe care tu îl consideri valoros, nu mai există nimic. Poate doar cenuşă.

Opelul meu se lasă „greu”. Mereu am avut probleme cu el. Nu mă îndur să cumpăr altul. Prima maşină ... prima etapă dintr-o viaţă independentă. Şi, vai! Facturi, chitanţe, muncă şi pe deasupra o viaţă sentimentală fără cap şi fără coadă. Sunt o persoană dezordonată, lăsând impresia de o perfecţiune ... nemaiîntâlnită, de o mândrie de prinţesă şi de un optimism ce iese din comun... cu excepţia zilei de azi. Azi mi-am dat seama că nu totul iese aşa cum vreau eu.

Am ajuns în sfârşit acasă. Contrar personalităţii mele, locuinţa mea este de fapt un mic apartament cu 3 camere, mobilat după gustul şi preferinţele mele. Pot spune chiar că stilul diferă de la o cameră la alta: spre exemplu ... camera mea este luată din poveşti. Este simplă, dar impunătoare. Pe peretele din dreapta am un sifonier mare, cu oglinzi uriaşe, care mă ajută pentru repetiţiile mele pentru balet, căci am uitat să vă spun: sunt balerină de 14 ani. Este tot ceea ce mi-am dorit. Nu aş putea face altceva. Acestă pasiune o dobândesc de la o bătrănică, pe care am cunoscut-o cu ani în urmă (dacă se poate spune aşa!) ... în satul natal al mamei mele. Intotdeauna am crezut că are ceva special. Nu era asemenea celor de la ţară ... mereu purta o îmbrăcăminte curată, elegantă cu nişte perle negre superbe * drept să vă spun, m-au atras din prima clipă ... * şi pe care astăzi le am în posesie. Nu mă despart de ele. În primul rând pentru că valorează atât sentimental, cât şi material. Aş putea să-mi cumpăr lumea întreagă cu ele. Exagerez, desigur ... Într-o zi ploioasă ... mă plimbam pe malul unui râu învolburat. Deşi fusesem avertizată că este periculos, nu am ascultat. Vântul îmi sufla pe la urechi. Mi-era frig. Cred că aveam febră. Repetam într-una: „Vreau la Adena!”. Dacă mă credeţi, nici până acum nu ştiu cine e ... am auzit persoane care spun că ar fi o vrajitoare ce se ocupă de magia neagră, ceea ce este ... înfiorător. Mereu am avut spaimă pentru lucrurile de genul acesta. Dar ... să nu deviez de la subiect. Ochii mi se închideau şi ... nu mai aveam putere să mă întorc acasă. M-am prăbuşit lângă un copac cu nişte flori tare ciudate. Îmi amintesc că deşi, eram în inconştienţă aveau petalele roz cu un albastru de mare ... M-am trezit lângă o băncuţă ... cineva cântă o melodie lentă, parcă îmi venea să plâng. Şi chiar am plâns. Eram îmbrăcată cu altceva ... Purtam o rochie albă, iar în picioare nişte pantofi înalţi ... ce se prindeau pe-o parte cu o fundiţă roşie. Nu era cazul pentru aşa ceva, dar nu aş fi pus funda aia acolo, arata dezgustător. La câţiva paşi, o bătrănică ... (ea era cea care cânta!) ciudată, căci ... era cea despre care vă spuneam anterior ... se uita spre mine de parcă ar fi vrut să-mi spună ceva. Se opri din cântat şi îmi pălăvrăgi ceva într-o limbă veche din care evident nu am înţeles nimic. M-am speriat şi am vrut să fug. Unde ajunsesem de fapt? Nu-mi aminteam locul, nu o văzusesem niciodată pe bătrânica asta ... Doamne! Când să fug, mă prinde de mână şi-mi spune că tot ce mi-a rămas este baletul. Nu ştiam dacă să râd sau să plâng. Cum adică? Mi-a rămas doar baletul? Am început să plâng din nou. Îmi repeta într-una că baletul este singura mea şansă ... mi-a pus colierul de perle negre la gât şi a plecat. De atunci nu mai ştiu nimic. M-am prăbuşit lângă băncuţă.

M-am trezit într-o ... cameră imensă. Cineva îmi dădea cu săruri pe la nas şi se văita într-una spunând că ce se va întâmpla dacă voi muri.

M-am trezit a doua oară.

M-am uitat în oglindă. Eram ... cu aceeaşi rochie albă. Şi cu pantofii cu fundă roşie. Dar eram ... eram ... diferită fizic, mental .. aveam ... 30 de ani.

Leşinasem la 17 ani şi acum ... sunt adult? De ce nu-mi amintesc nimic?

O doamnă se apropie de mine: Îmi spune că în sfârşit am plătit pentru mândria mea. Aflu că avusesem un copil, o fetiţă care murise ... într-un accident teribil de maşină. Recunoşteam eleganţa de care dădea dovadă?! Era bătrânica?!

...

ein Buch

ein Auto fuhren

ein Traum

haben

Radio horen

lernen

schwimmen

Der Sonnenschein am Morgen

optimistische Leute

ein Film

schlafen

spazieren gehen

ein Picknick machen

bunte Blatter

immer Freundlich sein.

Amintiri, amintiri ... :)

:(

... au mai fost "timpuri" d-astea ...

Dar parcă acum totul merge spre superlativ ...

Nimic nu iese bine ... sunt mai impulsivă ca niciodată ...

... să mai adaug şi irascibilitatea de care dau dovadă?

Stiţi ce?

Vreau să le cer iertare celor asupra cărora mi-am vărsat nervii ... sper să-mi treacă ... şi să o pot lua de la capăt!

Întotdeauna mi s-a părut greu să conduci o maşină ... sau mai bine - zis un autoturism ... căci de un camion, spre exemplu nici nu mai poate fi vorba.

Astăzi am avut prima oră de conducere şi am aflat o grămadă de lucruri, pe care înainte nu le ştiam la o maşină. Degeaba încerca tatăl meu să-mi explice ... aşa în linii generale ... inutil! Nu îl băgam în seamă. Acum ... merg pe stradă şi mă uit după semnele de circulaţie ... (sunt aşa multe, încât pe unele le confund, dar mă scuz prin faptul că sunt la început şi ... de acum încolo trebuie să le iau în serios!)

Ce mi se pare cel mai greu? Schimbatul vitezelor ... însă ... recunosc: abia aştept următoarea oră!

Şi ... sâc, Dani! Nu s-a întâmplat nimic ... totul este în regulă ... vâlcenii sunt teferi! (nu mai este nevoie să îi avertizezi prin anunţul acela la Realitatea! am trecut proba de foc!) :))

Cu gândul la Yi San ...

Aparenţe!

Cred că îl cunosc de câteva luni bune. Adevărul este că de prea puţine ori l-am văzut acţionând, în sensul că era obişnuit ca totul să i se ofere pe tavă, cum s-ar spune. Este ... sau mai bine – zis, era un tip ... banal, nu ieşea cu nimic în evidenţă. De obicei, statul în faţa televizorului (mereu m-am întrebat la ce emisiune sau pe ce program se uită cu aşa mare atenţie!, căci mie ... personal ... televizorul mi se pare un mod de a ne prosti!) era activitatea lui preferată. Cu toate acestea, avea mulţi prieteni cu care, deşi nu vorbea foarte des, ieşea la câte o plimbare din 2 în 2 săptămâni.

Cum l-am cunoscut eu?

Banala situaţie ... prin intermediul vărului meu, care fie vorba este aşa diferit de mine. Parcă nici n-am fi rude! Este caracterizat de o mândrie, care depăşeşte orice limită uneori, dar care în alte cazuri îi produce succes. Pe de altă parte, este o fire minuţioasă ... îi place să repare diferite lucruri pe care le găseşte în casă, ajută cu multă plăcere la bucătărie (ciudat sau nu, pentru mine, bucătăria este un adevărat chin ... mă întreb ce voi face peste ani când va trebui să gătesc pentru familie! Mereu spun că ... mai am timp să învăţ! Sunt curioasă să văd până când voi mai putea să-mi găsesc scuze! Hei ... e mai frumos să citeşti, decât să găteşti! Dar asta e o altă poveste care nu-şi are rostul acum, absolut deloc, dar putem avea în vedere spusele ... unui ... jurnalist: „În ţara asta nimic nu este în ordine!”. Şi asta nu pentru că aş fi o persoană care nu-şi respectă ţara, ci pur şi simplu, nu vom ajunge nicăieri cu atitudinea aceasta. Continuând cu vărul meu ... Ştiţi ce? Îi place mult să înoate, uite ăsta este cu adevărat un lucru de apreciat. În sensul că mulţi preferă să ... lenevească în loc să practice un sport într-o mică sau mare măsură, care ar duce la îmbunătăţirea sănătăţii, deja şubrede ... din cauza poluării şi a altor factori, deja cunoscuţi cred eu.

Întâmplarea a făcut ca într-o zi să îl întâlnesc pe vărul meu împreună cu acest prieten al lui, care mi s-a părut dubios la început, întrucât toată lumea îl vorbea de bine, cu toate că era exact opusul la ceea ce se spunea despre el. S-a uitat urât la mine, de parcă aş fi fost cel puţin o sperietoare şi a început să bolborosească ceva ... din care, evident, nu am înţeles nimic. Nu am dat importanţă acestui lucru „minor”, în definitiv ... nimeni nu poate să placă pe toată lumea. Fiecare este diferit! Fiecare este unic, deosebindu-se prin felul cum gândeşte, cum se exprimă, felul cum acţionează ... hei! Am pus punctul pe „i”!?

Am ajuns acasă şi ... era ca şi cum ... am dat fuga în baie! M-am uitat îngrozită în oglindă! Eram urâtă în interior, eram cuprinsă de cel mai urât sentiment: furia! Adevărul este că niciodată nu fusesem tratată cu atâta indiferenţă, nici măcar ... o clipire, un schimb de cuvinte, nimic! Băiatul ăsta era cu siguranţă era un răzgâiat.

Au trecut câteva zile, timp în care am uitat întâmplarea „stranie”. Poate că dacă aş mai fi povestit cuiva, sigur ar fi zis că problema este la mine, nu la el. Pe de altă parte recunosc, cu greu, dar recunosc că: am darul de a face o furtună într-un pahar cu apă. Poate că se simţea rău ... şi nu avea dispoziţia necesară de a interacţiona cu mine. Când credeam că ... totul este sub control, am auzit că binecunoscutul prieten al vărului meu ... nu mai venea la şcoală. Nu mi se părea nimic suspect. Aş putea spune că asta era o certitudine de mult. Nu am luat în seamă nimic.

În schimb, m-am grăbit să ajung în piaţa. Din nou mama cu lista de cumpărături ... Era înnorat, aşa că m-am grăbit să „achiziţionez” cât mai repede tot ce era pe bucăţica de hârtie. Mi-era teamă ca nu cumva să înceapă ploaia. Totuşi ... stropii de ploaie au căzut uşor pe obrajii mei „coloraţi” de o pudră, foarte în trend. Mi se pare că uneori pun un pic mai mult decât ar trebui preţ pe lucrurile materiale. Mi-am impus să nu mai fac acest lucru, dar ... este o senzaţie care pur şi simplu mă depăşeşte! Am început să alerg cu plasa de cumpărături, până la un moment dat când ... ceva mă oprea. Am privit speriată doi ochi căprui – îi ştiam! Dar ... de unde! Da ... prietenul vărului meu ... L-am salutat, din nou, politicoasă:

- Salut! Se pare că şi pe tine te-a prins ploaia, aşa-i?

- Doris ...

Hopa! Ştia cum mă cheamă! Ciudat!

- Da!

- Te rog să mă scuzi pentru purtarea mea de zilele trecute! Am avut o problemă şi ... din păcate, mi-am cam descărcat nervii pe tine! Părinţii mei au divorţat ...

- O! Îmi pare rău!

A continuat cu alte câteva explicaţii despre despărţirea părinţilor, după care fiecare a plecat spre casă. De curiozitate, l-am întrebat pe vărul meu, peste multe luni, ce mai face „el”. Am rămas şocată de raspuns: murise de cancer.

...

Te-am stropit

cu

lacrimile ascunse în camera de lângă grădină

ai amuţit

erai precum un bătrân ce-şi pierduse proteză şi vroia

să o găsească

tu nu înţelegi

ce înseamnă o dulce strângere de mâini

un tremurat firav

un zâmbet ţinut într-o călimară

stii

doar să mânuieşti

oamenii ca pe nişte păpuşi

atât.

Explicaţie

m-am murdărit cu sângele indiferenţei tale

simţit ca o comprese rece

m-am săturat de gustul amar

al sandviciului de pui pe care mi-l pregăteşti în linişte

în fiecare zi

te urăsc!

de-un timp mă cufund în visele tale amorţite în dulapul EI.

poate că ...

am greşit

crezând că ai să-mi alini rănile

înfierbântate de timpul care mă nelinişteşte,

care îmi fură şi ultimele priviri

către

ce ai fost

şi cum eşti acum!

...

Nu ştiu de ce, dar zilele astea sunt cu capu-n nori!

I could turn around and end it,
I can leave the past behind,
I could let you down and waiting
Like an angel with no sky..

I’m in love, in love, in love with you
I’m in love, in love, in love with you

We can’t never, ever be two strangers
Two souls are taking one road
I can’t live my life without my angel
In love...like never before

We can’t never, ever be two strangers
Two souls are taking one road
I can’t live my life without my angel
Turn me around, around, around...

I’m in love, in love, in love with you
I’m in love, in love, in love with you: x2


We can’t never, ever be two strangers
Two souls are taking one road
I can’t live my life without my angel
In love...like never before

We can’t never, ever be two strangers
Two souls are taking one road
I can’t live my life without my angel
Turn me around, around, around...

I’m in love, in love, in love with you
I’m in love, in love, in love with you

I’m in love, in love, in love with you
I’m in love, in love, in love with you

We can’t never, ever be two strangers
Two souls are taking one road
I can’t live my life without my angel
In love...like never before

We can’t never, ever be two strangers
Two souls are taking one road
I can’t live my life w&ïuml;thout my angel
Turn me around, around, around.
Vezi mai multe video din Muzica