să știi că persoana care odată susținea că te iubește, te rănește fără să se gândească o clipă la ceea ce face, e cel mai dureros. nu mint când îți spun că te urăsc. nu am să înțeleg niciodată cu ce ți-am greșit. iubirea mea nu o vei mai avea niciodată... !
ps. mi-am deblocat blogul, e al meu, scriu ce vreau... dar... nu mai ai invitația sufletului meu de a citi toate aceste rânduri... e suferința MEA, iubirea MEA și am să te rog să nu îți mai bați joc de ele. acum o ai pe ea. citește-i frazele agramate, ascultă-i sufletul mincinos, sărută-i buzele de ceară (ai observat ce ruj oribil are, apropo?) permite-i DIN NOU amalgamului de cuvinte veninoase să te schimbe, să te facă să uiți că sufletul e mai important, și mai ales pune preț pe iubirea aia care te-a adus și te va aduce din nou la pierzanie. scrisoarea mea nu te-a ajutat cu nimic. parcă ... în mai rău te-ai transformat. în fine... să fii bine. măcar tu. vorbeai de așteptări... cât am putut să cred în tine. cu disperare! mă răneai...ziceam -lasă- , se va rezolva și am ajuns în punctul când mi-am dat seama că nu valorezi ca om nimic pentru simplul fapt că trebuia să clarifici lucrurile de la început... să nu mă lași să ... lupt de una singură. ziceam odată că eu nu regret nimic. iată că ... regret fiecare secundă cu tine. fiecare moment de fericire... pentru că după cel de fericire au urmat 10 negre... să mă uiți. să mă uiți. să mă uiți! și să mă lași să trăiesc liniștită. nu am să te mai deranjez cu iubirea mea, nici cu îmbrățișările mele, nici cu -pisicelile- mele de la telefon, nici cu săruturile mele, nici cu vocea mea, nici cu sensibilitatea mea, nici cu paranoia mea, nici cu părul meu care, fie vorba, s-a văzut scăpat că nu îmi vei mai spune să îl tund (apropo, ai văzut ce păr ars are?)! ești liber, IUBITE!

"când o să ai nevoie de o îmbrățișare voi fi acolo!" acolo, unde?