Aici. Şi acolo!

M-am decis în sfârşit să plec către mare. A fost un an aşa greu, încât nici poftă de mâncare nu prea mai aveam. Stiţi cum e, oboseala zilelor lungi de muncă m-a făcut să arăt precum un zombi. Nu mai vorbesc de dispoziţia mea: eram tot timpul „întoarsă pe dos”, astfel încât oricine mă întreba de vorbă primea un răspuns obraznic ... care îl nemulţumea. La toate acestea se adaugă, desigur, marea mea pierdere ... în dragoste, excluzând Opelul furat zilele trecute. Să vă spun despre el? Păi ar avea vreun rost? Multitudinea mea de cuvinte nu l-ar aduce înapoi, oricât aş încerca. Ne-am despărţit în linişte. Fără certuri. Dacă am rămas prieteni? Nu. Cum poţi fi doar prieten cu cineva pe care îl iubeşti?

Revenind de unde am plecat, mi-a venit rândul la concediu şi brusc ...un zâmbet imens mi se citea pe faţă. Am hotărât cu câţiva prieteni să mergem la mare, să profităm de zilele lungi şi călduroase de vară. Nu mi-am împachetat prea multe. Ciudat, mie, oricum. De obicei, când plec, fie şi pentru câteva zile îmi iau o gramadă de haine şi cosmetice. Bineînţeles că nu le folosesc pe toate, dar ... asta-i firea mea. Nu aveam maşină şi astfel eram nevoită să mă îngrămădesc în maşina prietenilor – lucru ce-mi displăcea teribil. Nu neapărat fiindcă stăteam în spate, ci pentru simplul fapt că-mi place enorm să conduc. Încă îmi aduc aminte ziua când am dat oraşul. Dumnezeule! O zi oribilă! Căci aflasem că examenul durează 15-20 de minute, iar eu am stat mai mult de 35 de minute: parcări de toate felurile, plecări din rampă, sensuri giratorii, treceri de pietoni şi desigur mania examinatorului de a opri cursanţii pe locuri interzise. Da, m-a oprit! Normal că i-am spus că este interzis. Credea că nu am vazut indicatorul? Hmm ... Chiar dacă nu par persoana care analizează detaliile, uite că aici sunt foarte atentă.

Marea dezamăgire era că plec singură: vara trecută plecasem cu el, vara asta plec doar cu prietenii. Nu, nu mă plâng, dar ...

Mi-am pregătit cuminte bagajul vorbind la telefon non-stop cu cea mai bună prietenă a mea. Prostii, evident! Palavre ... avem 500 de minute pe cosmote. Trebuie să le consumăm, nu? Mi-a spus că în 10 minute vine să mă ia! Am coborât mai devreme, nu voiam să-i fac să mă aştepte. Când, ce să vad? Opelul meu parcat în locul lui? Eh, la naiba!? Caut cheile, descui ... maşina era ca şi cum nu i se întâmplase nimic. Pe pancheta din spate găsesc o scrisoare într-un plic roşu. Roşu? Să vedem. O deschid şi citesc cu atenţie: „Ţi-l înapoiem. Ne-am făcut treaba. Stai linistită, poliţia nu are cum să ne descopere. Du maşina totuşi într-un service.”. Am lăsat scrisoarea şi, între timp, prietenii au sosit. Le-am povestit şi am hotărât ca atunci când mă voi întoarce să-mi duc maşina într-un service.

Marea ... am prins răsăritul. Superb. Dar suntem frânţi din cauza drumului şi, pe deasupra trebuie sa căutăm un hotel de 4 stele, doar aşa se poate simţi bine Ionuţ, fostul meu coleg de facultate. Uneori, este aşa mofturos ... Ne-am cazat: eu stăteam în cameră cu Maria, Ionuţ cu Vlad, iar Cristina, colega mea de serviciu cu Ioana. Aveam să ne întâlnim cu Alex şi prietena lui, Claudia. O înfumurată! Nici nu aţi văzut aşa ceva. Adevărul este că are cu ce se mândri: un corp de invidiat, nişte ochi superbi ... şi un prieten care o iubeşte. Însă, atunci când are ceva de spus ... trebuie să fim foarte atenţi. Nu ştiu dacă înţelege cineva ceva ... din ce spune, asta pentru că învârteşte cuvintele de te ameţeste.

Peste câteva zile, m-am sculat dis de dimineaţă şi am plecat pe malul mării să admir răsăritul. M-am aşezat pe nisipul umed şi am închis uşor ochii. Deodată cineva din spate îmi spune „Bună dimineaţa!” . M-am întors grăbită, căci vocea semăna cu ...

- Pai, ce faci aici? Când ai hotărât să vii la mare?

- Sunt aici de azi. Mi s-a spus că ai venit la mare şi m-am gândit că aş putea să vin şi eu să vorbim.

- Ce să vorbim? Nu ai spus că s-a terminat?

- Asta am spus.

Sigur că ne-am împăcat. Cu greu, dar ... Şi un lucru foarte bun: stau în faţă ... ba chiar o să conduc eu. Din fericire, el nu are mania condusului. Într-un fel mă bucur că mă întorc acasă ... căci mă întorc veselă, dar să nu uit ... revin la serviciu !!...