Interesant ... India şi Eminescu!

Veronica şi Cătălina

Mitologia indiană ne povesteşte dragostea cuplului veşnic tânăr Krşna şi Radha. Păstorul Krşna îi trimitea chemări de dragoste prinţesei Radha prin melodia flautului. Femeia tânără, căsătorită cu un bărbat în vârstă, venea în crâng prin întuneric, ignorând atât obstacolele naturale, cât şi împotrivirea rudelor. Dintr-o dată veni vestea că prezenţa eroului a fost solicitată într-o urbe apropiată. A pune capăt tiraniei regelui din ţinutul respectiv a fost motivul care a determinat apariţia zeului Vişnu pe pământ, sub chip uman. Krsna a plecat pentru a-şi îndeplini datoria faţă de omenire, părăsind-o pe Radha, lăsând-o singură, mistuită de dor. Cei doi nu s-au mai întâlnit niciodată.

De veacuri, Radha a rămas în conştiinţa indiană ca simbolul iubirii profunde, iubire apropiată de jertfă. Poeţii din Evul Mediu au susţinut că ţelul principal al coborârii zeului printre oameni era să cunoască dragostea, fără de care el nu atingea perfecţiunea.

Atât mitul românesc al luceafărului, cât şi viaţa personală a poetului care l-a transformat într-o capodoperă universală ne-au trimis, de când le cunoaştem, la legenda indiană amintită. Decurgând în spaţii paralele, cele trei istorii relevează dragostea între două persoane situate pe două planuri spirituale, două fiinţe pe care iubirea le uneşte şi pe care destinul le desparte. În mitul indian, Krsna reprezintă divinul şi Radha, pământescul; în poemul eminescian, eroul este un astru şi eroina, o muritoare; iar în drama vieţii poetului, el e geniul şi Veronica, o femeie chinuită de problemele vieţii cotidiene.

Mai multe informaţii găsiţi pe site-ul: http://amitabhose.net/Home.asp

P.S Mulţumesc pentru informaţii şi doamnei profesoare de română ... habar nu aveam de faptul că există vreo legătură între India (:X) şi marele poet, Mihai Eminescu.

Şi ... desigur o melodie superbă! În indiană ... bineînţeles!