Şi eu printre ei ...

Poza aceasta îmi place foarte, foarte mult; tocmai de aceea am decis să o pun pe blog.

O melodie superbă!

Sper să vă placă, deşi este în limba spaniolă. Eu ador melodiile în spaniolă. Par mult mai ... profunde.

La mulţi ani ...

Tuturor celor care poartă numele de Maria! (şi nu numai!)

Teamă ... de un nou început ...

Vânt. Un vânt rece ... S-a dus vacanţa. Sau cel puţin ... au mai rămas câteva săptămâni, care nu-mi dau pace deloc. Şcoala va începe în curând. Nu, nu sunt nerăbdătoare. Simt doar teamă. Va fi greu. Sper doar să fie cel puţin la fel de bine ca în clasa a IX-a. Sper să fiu mai curajoasă şi să mă gândesc de mai multe ori înainte de a face un lucru.
Sper să învăţ să-mi aleg mai cu grijă prietenii şi să scap de naivitatea asta.
Dacă viaţa ar fi roz, atunci toţi oamenii ar fi fericiţi. Lucrurile dure au doar rolul de a ne întări şi de a ne face să mergem mai departe oricât de dureros ar fi.

Momentan este melodia mea preferată!

Sper să vă placă şi vouă! Interpreta, Kelly Clarkson, pe care eu o admir mult, are o voce demnă de invidiat. Cu siguranţă, această melodie reuşeşte să transmită multe lucruri.
Audiţie plăcută!

Obârşia Lotrului, un loc cu peisaje minunate!

Weekend-ul acesta s-a dovedit a fi pentru mine unul deosebit de frumos. Împreună cu părinţii şi prietenii noştri de familie am plecat într-un loc cu adevărat superb: Obârşia Lotrului. Deşi am fost şi anul trecut, doar acum pot spune că muntele este mult mai misterios decât marea. Este adevărat: pescăruşii nu îşi fac simţită prezenţa, dar aerul rece, susurul apei şi înălţimea munţilor dau o notă de mister acestui loc, uitat parcă de lume.

Peisajele pe care le-am vazut nu le pot descrie tocmai în cuvinte: este uimitor să auzi susurul apei şi în acelaşi timp să te poţi legăna într-un hamac verde (!). Trist este faptul că am stat doar 3 zile. Mi-aş fi dorit să rămân cel puţin o săptămână. Doar că ... frigul de peste noapte nu este tocmai foarte plăcut, fiindcă am uitat să precizez: am ţinut neapărat să mergem cu cortul. Este o experienţă nemaipomenită.

Desigur ... am observat şi lucruri triste: deşi peste tot se afirmă că pădurea este o sursă foarte importantă pentru animalele ce trăiesc acolo şi nu numai, se pare că noi, oamenii, nu înţelegem: sute de brazi au fost tăiaţi, priveliştea fiind una ... dezolantă.

Cel mai mult mi-a plăcut apa, acea apă cristalină şi foarte, foarte rece. Desigur, pot spune că niciodată n-am văzut atâtea stele pe cer. Am încercat să fotografiez; în zadar. Poza nu reflectă exact ceea ce am văzut.

Mi-ar plăcea să repet această experienţă şi la anul, căci locul acesta chiar este unul de poveste.