''Fetiţele mele'' .....

Probabil vă întrebaţi cine sunt fetiţele din imagine. Ei bine, ele sunt verişoarele mele. Cea din stânga se numeşte Bianca, iar cea din dreapta Georgiana. Au personalităţi puternice, ce-i drept, foarte diferite...Una opusul alteia. Să începem cu Georgiana. Are 5 anişori, merge la grădiniţă şi o vizitez de fiecare dată când pot. De obicei colorează, cântă şi dansează..De fapt acestea sunt nişte lucruri absolut normale pentru vârsta ei..Totuşi, este cumva descrierea unei fetiţe cuminţi?

Ei bine, nu. Ştiu că la vârsta asta copiii fac o mulţime de ,,prostii,, dar ea întrece cu siguranţă pe oricine. Este energică (un pic cam prea?!) şi nu de puţine ori îşi surprinde părinţii cu vorbele ei. Are o ,, mândrie,, aparte (mereu am crezut că este din cauza zodiei ei- o leoaică hotărâtă) şi, totuşi, foarte prietenoasă, dornică de a se juca cât mai mult. Deşi este foarte micuţă..Fetiţa asta chiar are ambiţie...Să facă multe lucruri noi!( leoaică, ce să-i faci)..De altfel, toată lumea o iubeşte!..Un mic secret ar putea fi faptul că, povestea ei preferată este, desigur, Albă ca Zăpada!!...

Bianca...Ei bine....Ea este exact opusul Georgianei: sensibilă, cuminte şi foarte prietenoasă..Bianca ar putea fi un model de copil pentru vârsta ei. Are 7 ani...şi am putea spune că este pasionată...de dans!...Şi ea merge la grădiniţă, iar de la anul în clasa întâi...mereu mă întreabă cum este la şcoală şi îi explic...că, cu cât vor trece anii cu atât va fi mai greu!..Dar este doar un copil...Nu-i pot vorbi...de problemele mele de informatică!

Amândouă se înteleg destul de bine, doar că, una este prea ,,tupeistă,, iar alta prea,, sensibilă,,-În definitiv le iubesc pe amândouă la fel de mult!!

Cuvinte....şi doar atât

Toată viaţa incerci să-i mulţumeşti pe alţii....uneori reuşeşti, alteori nu. Dar oare nu ar fi mai bine să te mulţumeşti prima dată pe tine? Nu ar fi mai bine să vezi care sunt capacităcile tale, s-ar putea ca ele să nu fie suficiente şi atunci nu vei putea mulţumi decât anumite persoane. Oare ce ar trebui să facă un om care vrea să muncească....dar care nu reuşeste să mulţumeasca pe nimeni, nici macar familia lui!..Încerci, dar în zadar...nu te ascultă nimeni...Nimeni nu te ajută...Degeaba încerc sa mulţumesc, căci în zadar, nu reuşesc..

Domnişoara Christina...

Probabil cea mai frumoasă carte pe care am citit-o vreodată...Probabil cea mai frumoasă carte a lui Mircea Eliade (spun probabil, întrucât nu mă pot decide)....Deşi titlul pare cât se poate de normal, în realitate semnifică mult mai mult. Tema este una controversată şi foarte interesantă: iubirea unei fantome pentru un om viu..Ciudat, nu? Ei bine, pe parcursul cărţii am avut impresia că nu este adevărat ceea ce citesc, fiindcă Mircea Eliade crease o lume în care imposibilul era posibil. Deşi sunt mare cititoare a romanelor de dragoste am fost totuşi impresionată şi de cartea aceasta unde se accentua ideea de strigoi şi rezultatele ei asupra oamenilor...
Tot ceea ce regret este că nu am citit cartea pe zi( dar desigur nu cred că mai avea acelaşi succes), întrucât frica m-a cam încolţit...Cu toate acestea nu pot spune decât că este o carte reuşită din toate punctele de vedere...Nu-mi rămâne decât să v-o recomand!...

Au trecut 5 luni de la începerea şcolii şi o dată cu ele primul semestru...Tot ce simt acum este o uşoară libertate...Doar am terminat primul semestru onorabil! Desigur, ca orice sfârşit de semestru suntem ,,ameninţaţi,, că pe cel de-al doilea va fi mult mai greu.....
Până atunci vreau doar să citesc cărţile lui Mihail Drumeş ( pe care pur şi simplu le ador)...şi să mă ,,agit,, cu problemele la informatică!...Observ creşterea temperaturii de afară...Acum e aşa plăcut să te plimbi....Aş zice că primavara işi face deja simţită prezenţa.....dar se spune că trecerea de la un anotimp la altul provoacă diferite stari, ca de exemplu confuzie, melancolie sau poate chiar fericire...Cert e că toată lumea trece prin aşa ceva şi eu abia aştept sa scap de frig!