Câteodată nici nu-mi dau seama cum a trecut timpul.....parcă mai ieri abia asteptam să vină seara pentru ca bunica mea sa-mi spună o poveste.Toată copilaria am fost invăluită intr-o lume fantastică a basmelor...dar o dată cu trecerea anilor, magia s-a rupt.Cât mi-aş mai dori să-mi mai spună bunica poveşti cum imi spunea odată....Deseori cand vreau să mă reintorc in timp citesc cu plăcere cate un basm...şi acum au un mare efect asupra mea intrucât amintirile mă inundă...dar ce păcat că ele nu sunt aievea....Totuşi chiar dacă timpul trece, acesta işi lasă lasă amprenta asupra mea...Continui să cred că lumea basmelor incă mai există...
2 comentarii:
Frumoase rânduri!Şi eu încerc uneori să-mi aduc aminte de poveştile spuse de străbunica mea şi îmi pare rău că nu mai sunt mică ca să mai pot crede în basme, deoarece realitatea nu e aşa de roz...precum viaţa unor prinţese din basmele spuse de strabunica mea.
Eu incerc sa mai fiu copil ...cateodata incerc sa ma gandesc ca mos craciun exista ...probabil o sa radeti dar mie chiar imi e dor de acele vremuri ....in care il asteptam cu atata nerabdare pe mosul( craciun sau nicolae) chiar daca acum ni ce par niste lucruri amuzante ....mie mi`e dor de acele vremuri ....mi`e dor de copilarie ...dar pana la urma fiecare are amintirile pe care le merita si toti avem amintiri frumoase din copilarie :)
Trimiteți un comentariu