Ce trist e să materializez ceva
așa puternic ... în niște cuvinte scrise pe un simplu blog. Ce trist e să îți
spun te
iubesc aici. În concordanță cu legile iubirii, ar trebui să fiu trimisă
direct la închisoare. Ce fac eu? Unde mă trezesc?
Am început să o iau razna din nou. Dar măcar să fiu nebună cu un anumit rost. Nu
știu, dar cred că misiunea mea nu a fost înfăptuită ... simt că tot ar mai fi
multe de făcut, de zis, de arătat. Ce
monstru a dăinuit între noi de s-a dus totul pe apa sâmbetei, B?
Și după aceea, a urmat infernul
... vieți diferite, iubiri diferite (?!).
Un lung șir de întâmplări nedorite care par să alcătuiască un film prost
regizat. Protagoniștii suntem noi, dar fiecare în planul său. Oare în ce timp
și în care viața voi putea să te am din nou lângă mine?
De altfel, ce voiam să mai spun?
Voiam să mai spun atât de
multe...
Am impresia că simpla mea
prezență lângă tine ar fi un sacrilegiu.
Orice inițiative am lua, vom avea nevoie de
anumite doze de curaj. Dar asta e ușor. Rău e când ... ne uităm ... când totul
rămâne în minte ca o amintire, care la rândul ei va pleca ...
Probabil că cei care văd în mine
un caz disperat, au dreptate. Trebuie să mă tratez. E o boală rară. Atunci când
simt că sunt sănătoasă, ... defapt, mă îngrop mai tare în ceva ce nu știu dacă
mai există. Și, aici, nu mă refer la iubirea mea. Săraca, a rezistat și
timpului, și durerii, și distanței.
Ah. M-am trezit întoarsă pe dos.
Și voi arunca toată vina asupra visului, care m-a făcut să mă trezesc cu
noaptea în cap și să scriu, pentru că alt mod nu am de a-mi exprima
sentimentele. Sau, puteam să te sun și să îți povestesc ce am visat : ) ).
Ideea e, nefericitule, că fugisem
cu tine, lucru nu prea departe de realitate. Lăsasem în urmă totul, îmi luasem
speranțele și gata. Când m-am dezmeticit din vis, mi-am pus mâna la față. Păi,
cum așa, la câte ai făcut, tu acum primești bonuuuus?
M-am îmbrăcat, mi-am luat hainele pe care mi le-am așezat frumos în
troler și am așteptat telefonul de la tine. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat,
am coborît scările și am fugit în grabă să te prind din nou în brațele mele..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu