Ce trist e să materializez ceva așa puternic ... în niște cuvinte scrise pe un simplu blog. Ce trist e să îți spun te iubesc aici. În concordanță cu legile iubirii, ar trebui să fiu trimisă direct la închisoare. Ce fac eu? Unde mă trezesc?

Am început să o  iau razna din nou. Dar  măcar să fiu nebună cu un anumit rost. Nu știu, dar cred că misiunea mea nu a fost înfăptuită ... simt că tot ar mai fi multe de făcut, de zis, de arătat. Ce monstru a dăinuit între noi de s-a dus totul pe apa sâmbetei, B?

Și după aceea, a urmat infernul ... vieți diferite, iubiri diferite (?!).  Un lung șir de întâmplări nedorite care par să alcătuiască un film prost regizat. Protagoniștii suntem noi, dar fiecare în planul său. Oare în ce timp și în care viața voi putea să te am din nou lângă mine?

De altfel, ce voiam să mai spun?

Voiam să mai spun atât de multe...

Am impresia că simpla mea prezență lângă tine ar fi un sacrilegiu.

 Orice inițiative am lua, vom avea nevoie de anumite doze de curaj. Dar asta e ușor. Rău e când ... ne uităm ... când totul rămâne în minte ca o amintire, care la rândul ei va pleca ...

Probabil că cei care văd în mine un caz disperat, au dreptate. Trebuie să mă tratez. E o boală rară. Atunci când simt că sunt sănătoasă, ... defapt, mă îngrop mai tare în ceva ce nu știu dacă mai există. Și, aici, nu mă refer la iubirea mea. Săraca, a rezistat și timpului, și durerii, și distanței.

Ah. M-am trezit întoarsă pe dos. Și voi arunca toată vina asupra visului, care m-a făcut să mă trezesc cu noaptea în cap și să scriu, pentru că alt mod nu am de a-mi exprima sentimentele. Sau, puteam să te sun și să îți povestesc ce am visat : ) ).

Ideea e, nefericitule, că fugisem cu tine, lucru nu prea departe de realitate. Lăsasem în urmă totul, îmi luasem speranțele și gata. Când m-am dezmeticit din vis, mi-am pus mâna la față. Păi, cum așa, la câte ai făcut, tu acum primești bonuuuus?

M-am îmbrăcat, mi-am luat hainele pe care mi le-am așezat frumos în troler și am așteptat telefonul de la tine. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, am coborît scările și am fugit în grabă să te prind din nou în brațele mele..

Ce se simte, acum, după atâta timp? Ce se simte să te întorci la cea pe care o iubești? Ce se simte să stai lângă cea după care inima ți-a tânjit atâta timp? Ce se simte să suni ... și să ne auzim vocile, dar să ne comportăm (comporți) ca un sălbatic ... te simți bine? Îți crește adrenalina, îți place să răspândești o așa aură neplăcută ... sau, pur și simplu, o faci pentru că în tine e un haos total?  Te irită cosmosul, așa că, ai decis să mă iriți și pe mine? Ești torturat de remușcări? Nu te lasă noaptea să dormi? Prefer să cred asta, în detrimentul prostiei ... prostiei de care încă dai dovadă. Nu mă mai ameți atât. Am jelit destul prăbușirea speranțelor cu noi, despre noi ... noi-ul, ăsta, nu m-a lăsat nopți la rând să dorm. M-a întors pe toate părțile și ... nu făcea decât să mă facă să adorm cu privirea ta în minte. Degeaba. Degeaba.

M-am gândit. Cred că tot timpul, dacă vreodată ar mai fi ceva, m-aș gândi la cum ai sărutat-o pe ea, la cum i-ai șoptit vorbe, la cum i-ai spus că o iubești. La cum ai preferat asta ... la cum ai preferat ceea ce ai acum. Probabil că mereu m-ai lăsa să mă prăbușesc ... la fel cum ai făcut-o de atâtea ori. Nu m-ai observat niciodată ... niciodată.

 LASĂ-MĂ.

Îmbălsămează-te cu o ... iubire, care nu e iubire, cu un te iubesc, care nu e un te iubesc, cu un mi-e dor de tine, care nu e un  mi-e dor de tine. Acoperă-te de minciuni. Este menit să trăiești și tu așa.

Cui m-ai lăsat ... cui m-ai lăsat în seara aia? Cui?

Eu zic așa: să lași iluziile, să lași prostiile, să lași totul. Le-am lăsat și eu. Sunt iubită și protejată.

Nu de tine, iubirea mea.

Nu vreau să mă mai las șantajată de un limitat sentimental. De un novice în iubire. În acești itemi cu alegere multiplă, doar unul este răspunsul corect. Nu mai ezita.  Și, dacă ai greșit, fii liniștit, viața iți va spune.  Nu incerca să obții un punctaj mare prin șiretlicuri.

NU EXISTĂ SCĂPARE DE LA JUDECATA FAPTELOR.

Nu te mai chinui ... să te gândești la decizii pe care nu le vei lua niciodată.

Lasă-te purtat de ce ai ales și trăiește liniștit cu asta.

Uite, ce am citit în dimineața asta. Nu știu ... m-a zguiduit ... cu totul, pentru o secundă, căci, în celelalte, mi-am adus aminte ... de situație.

Cine știe ... peste mulți ani, ne vom reîntâlni, ne vom zâmbi și ne vom aminti de ce a fost între noi. Îmi vei spune că ești căsătorit, fericit, dar incă FUMEZI. Eu îți voi spune că sunt căsătorită, fericită și am un băiețel ... Și că  e totul cum mi-am imaginat. Când voi pleca, îți voi șopti la ureche: I-AM PUS NUMELE TĂU, PENTRU CĂ ÎNCĂ TE IUBESC!