“Aş fi vrut să înţelegi … “, cam aşa se sfârşiră cuvintele ei în acea seară întunecată. Lasă apoi telefonul pe măsuţa din hol şi se aşază pe canapeaua din sufragerie. Privi tabloul vechi de aproape 20 de ani. Niciodată nu se întrebase pentru ce îl pastrase atât. De fiecare dată când îl vedea, îşi aducea aminte cum timpul zboară, iar viaţa ei se prinde uşor de un ac, până când se va desprinde şi se va prinde iar. Evenimentele din ultimele luni au făcut în aşa fel încât a hotărât să se mute din oraş într-altul mult mai liniştit.