Îşi bău cafeaua. Păşi spre fereastră şi o deschise larg, inspirând aerul curat. Privi timp îndelung răsăritul de soare. Începea o nouă zi. Însă pentru ea se termina alta. De câteva luni, nu se mai gândea la nimic. În plus, ce rost mai avea? Mai conta o zi în plus sau în minus? Se întoase brusc şi îşi căută pachetul cu ţigări. Fumul se răspândi prin toată bucătăria ca un nor de ceaţă. Era nervoasă. Nervoasă pe ea.