'' M-am agăţat de viaţă cu degetele, cu unghiile şi cu dinţii cu care l-am muşcat, plin de patimă. N-am să vă mai plictisesc cu durerea pricinuită de celelalte lovituri pe care le-am încasat.
Când am priceput, întristat, că urma să mor, un sentiment ciudat de spaţiu mi-a cuprins sufletul. Am trăit clipa trecerii cu acest sentiment; am ajuns aici domol, aşa cum se întâmplă când te visezi dormind. În clipa din urmă, am zărit încălţările pline de zăpadă ale nelegiuitului meu ucigaş. Am închis ochii, ca atunci când adormi, şi am ajuns aici într-o trecere lină.''


* citat din '' Mă numesc Roşu'' de Orhan Pamuk