Bine... schimbăm regulile jocului!

ps: nu o să fie tot timpul rândul tău!

-de noi- EU, TU

Mă simt bine căci după mult timp cred că am puterea de a (-mi) scrie din nou pe blog. S-au întâmplat multe atât din categoria "super", dar şi din categoria celor pe care nu aş fi vrut să le trăiesc. Nu m-am schimbat în tot timpul acesta ... am rămas aceeaşi persoană care nu se dă bătută niciodată. Şi cum despre orice aş vorbi, apare şi iubirea, atunci hai să rămânem aici ... Pun în evidenţă (pentru a miliarda oară, cred!) faptul că atunci când iubeşti MULT ... orice s-ar întâmpla şi peste orice aş da şi cu oricine m-aş întâlni, inima mea va rămâne tot a unui singur om. Ce m-a făcut să spun "aceeaşi" poveste? Filmul acesta: The notebook, care după părerea mea numai are nevoie de nicio prezentare. Orice asemănare cu realitatea a fost acceptată (!). Şi, deşi îl supăr pe Badea (:))!), din tot sufletul cred că atunci când îţi doreşti ceva cu adevărat se va întâmpla şi mai ştiu că ... nimic nu se termină, orice final este unul DESCHIS.

În ceea ce priveşte filmul, cred că la niciunul nu am plâns atâta. Şi la câte filme de dragoste am văzut, deja mă mir cum de pe acesta "l-am ratat". Povestea poate părea clasică, dar este atât de profundă şi de ... emoţionantă, încât ... lacrimile dau instantaneu.

ps: dacă citeşti rândurile ăstea, uită-te la film ... deşi ştiu că niciodată nu te-ai uitat la un film recomandat de mine!

Şi pun şi melodia asta ... pentru că îmi place ...

Hai să ne iubim ca şi când ar fi ultima zi.

Cumpără mai repede biletul de tren în direcţia realităţii ...

Hasta el fin del mundo te iría a buscar ....

Iubirea mea e dincolo de limitele prosteşti pe care le pui TU cu ... altcineva!

Dacă te complaci ÎNCĂ în astfel de jocuri ...

înseamnă că trebuie să îti spun (din nou!) că nu mă cunoşti.