O seară foarte frumoasă!

O experienţă absolut uluitoare!

Frig. Mă trezesc la ora patru şi mă pregătesc să plec la Alexandria. Acolo se organizează concursul de referate şi comunicări ştiinţifice la istorie, etapa naţională. Într-un fel am emoţii, pentru că nu am mai participat, dar pe de altă parte speranţa trăieşte în mine. Ajung la gară unde îl întâlnesc pe colegul meu Andrei. Venise înaintea mea. Mai târziu a venit şi profesorul însoţitor şi ... ne-am urcat în tren. Am vorbit despre lucrări, iar timpul a zburat numaidecât. În două ore am ajuns la Roşiorii de Vede. De acolo un microbuz mic ne-a dus la căminul unde a trebuit să stau 3 zile. În cameră (Alte detalii despre cameră nu mai dau, căci ar fi inutile. Cu toţii ştim condiţiile unui cămin. Dar a fost bine, în ciuda tuturor lucrurilor!) am cunoscut persoane minunate (Majoritatea erau moldovence! Doamne ador accentul lor!), mai mari decât mine şi deci cu mai multă experienţă de viaţă.
A doua zi concursul a fost practic împărţit în două. Am fost aproximativ 70 de elevi, din aproape toate judeţele. Jumătate şi-au susţinut lucrarea la istoria universală, iar cealaltă jumătate la istoria românilor. Comisile au fost diferite. Am fost a nouăsprezecea în concurs. Domnul profesor de la clasă mi-a ales o temă care mi-a plăcut şi deci lucrul acesta m-a avantajat la susţinerea lucrării. Timpul acordat fiecărui concurent era de 10 minute. "Proiectul" consta într-o lucrare scrisă în word şi o prezentare în powerpoint. Am fost foarte fericită după ce am plecat; mă simţeam oarecum uşurată. Apoi a urmat o zi minunată: m-am plimbat cu colegele de cameră (repet: toate au fost nişte drăguţe, nici nu mă aşteptam) şi am avut parte de o excursie cu vaporul pe Dunăre (Super!), la sera de trandafiri şi la vestita aşezare dacică, Sucidava. Azi de dimineaţă am fost însă foarte tulburată, căci s-au afişat rezultatele. M-am uitat cu atenţie pe listă. Mă simt bine: am luat menţiune! Premierea a fost frumoasă, dar deja gândul fugea spre "acasă". Acum ... mă pot bucura într-adevăr de vacanţă!

Plouă ... dar numai în sufletul meu ...

Cineva spunea că dacă ştim să privim în jurul nostru, vom descoperi persoane minunate ... vom descoperi prietenii adevăraţi. Mă întreb dacă nu cumva persoana aceea s-a înşelat, căci cred că prietenii adevăraţi nu există şi nu vor exista.
E cumplit să crezi în cineva, e cumplit să vezi cum se schimbă o persoană în numai câteva săptămâni ... Dar cine nu a avut în adolescenţă şi nu numai astfel de probleme? Toţi au trecut peste asta, sigur voi putea şi eu ...
Am crezut că ... este diferită, dar ... se pare că prietenii falşi se înmulţesc, iar adevărul prea puţin mai contează ...

Over and over I look in your eyes ...

Linişte! Totuşi să nu uităm că va veni şi furtuna ...

Ce bine mă simt fără stresul acela permanent de la şcoală ... Pot spune că în sfârşit respir un aer curat, liniştitor şi cald. Serile sunt liniştite, iar luna ca de obicei îşi face simţită prezenţa. În perioada aceasta m-am apucat (căci n-aş vrea să mă trezesc în ultima săptămână de vacanţă) să citesc din lecturile obligatorii. Ştiu că sună oarecum ciudat, mai ales cuvântul obligatoriu în această minunată perioadă, dar ... nu putem trăi printre vise mereu.

Cartea se numeşte "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război". Părerea mea: ei bine, mi se pare o carte obişnuită, nu sunt "atrasă" de ea ... vreau să spun că nu se compară cu acele cărţi pe care le citeşti şi noaptea, pt. că gândul îţi zboară fără să vrei la ele. Probabil după ce o voi termina ... voi începe să citec "Laleaua neagră" şi "Doamna Bovary" ( este cartea pe care a trebuit să o "părăsesc" în favoarea celei scrisă de Emily Bronte, anume "La răscruce de vânturi". De aceea aş vrea să o reîncep şi să-i acord importanţa cuvenită)

Lucrurile sunt simple, acum nimic nu este complicat ... Dar, cum am mai spus nu trebuie să uităm că vacanţa se va termina la un moment dat. Din când în când am face bine să mai deschidem un caiet, să mai răsfoim câte o carte ...